Moartea unui preot homosexual. Sau despre pocainţă şi timp pierdut

biserica

Pe la sfârşitul lunii septembrie am citit, pe blogul lui Danion Vasile, o întâmplare minunată, despre care mai citisem înainte. Redau exact de pe blog:

«Nu cu mulţi ani în urmă un preot homosexual a păcătuit într-o seară cu cineva, şi a doua zi a slujit Sfânta Liturghie. După slujbă, preotul nu mai ieşea din altar. Au aşteptat oamenii vreme îndelungată, până s-au plictisit, dar preotul tot nu ieşea. Până la urmă, cineva a intrat în altar şi l-a găsit pe preot pe jos – cum stau unii să se roage în biserică punând capul pe podea şi fundul pe călcâie -, mort. În jurul preotului, era o baltă, efectiv o baltă. Când au dus puţin din apa aceea la analize, au constatat că balta era din lacrimi».

Bineînţeles că este imposibil să cunoaştem dacă el s-a mântuit sau nu, doar Domnul având puterea de a judeca. Dar sper că prin subiectul articolului, nu am adus pe nimeni în punctul de a-l judeca pe părintele respectiv… Nu judecaţi, căci nu se ştie niciodată când vine sfârşitul. Multi vorbesc prin mass-media despre sfârşitul lumii, dar câţi dintre noi ne gândim la sfârşitul nostru? Ne va găsi pe noi sfârşitul nostru în acea stare de pocăinţă pe care o avea preotul de mai sus?

Citește în continuare »