Să nu prăznuim Naşterea Domnului în mod lumesc, ci supralumesc , căci nu pe ale noastre le serbăm, ci pe ale Stăpânului

Sf. Grigorie de Nazianz, în una din Cuvântările din lucrarea „Taina M-a Uns”, ne arată cum ar trebui să prăznuim Naşterea Domnului.

Hristos se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul! Si ca sa spun doua lucruri deodata, cerurile sa se veseleasca si pamantul sa se bucure pentru Cel ceresc si acum pamantesc. Hristos este acum in trup! Veseliti-va de aceasta, cu cutremur si cu bucurie: una, din pricina pacatului, alta, din pricina nadejdii. Hristos este acum din Fecioara! Femeilor, faceti-va ca fecioarele, ca sa va faceti si voi maici ale lui Hristos! Cine nu se inchina acum Celui care a fost de la inceput si cine nu mareste pe Cel care Se naste acum?

Inca o data intunericul se risipeste, inca o data lumina se infiinteaza. Inca o data Egiptul se pedepseste cu intuneric si inca o data Israelul este calauzit prin stalp de lumina! Poporul care sade in intunericul necunostintei, sa vada lumina cea mare a cunostintei! Ce a fost vechi a trecut; iata, toate sunt noi! Litera da indarat, spiritul biruieste! Umbrele trec grabite, Adevarul paseste in lume! Melhisedecii sunt acum laolalta; Cel nascut fara de maica, Se face acum fara tata: fara de maica dupa ceea ce era El mai inainte, iar fara de tata dupa ceea ce a fost El mai pe urma. Se rastoarna legi ale firii. Trebuie sa se implineasca lumea de sus. Hristos ne porunceste, sa nu ne impotrivim! „Voi, neamurile toate, plesniti din palme“[Psalmul 46]; „caci prunc ni S-a nascut Fiul si ni S-a dat noua, a caruia stapanire sta pe umarul Lui, caci se ridica odata cu crucea si numele Lui este chemat inger al Sfantului cel Mare” [Isaia 9,5], adica al Tatalui. Sa strige Ioan: „Gatiti calea Domnului” [Matei 3,3], iar eu am sa vestesc cu glas mare puterea acestei zile: Cel nepipait Se pipaie; Cel mai presus de trup Se incepe; Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu al omului, Iisus Hristos ieri si azi si in veci! (…)

Citește în continuare »

Reclame

Despre frustrarea în faţa variantelor multiple. Costurile de oportunitate

Am constatat cu toţii că dacă avem de ales între 100 de canale TV pentru a găsi ceva la care să ne uităm, că serile se desfăşoară cam aşa: începem prin a vedea ce e pe canalul al treilea, apoi pe al cincilea, apoi trecem pe canalul 1 si tot aşa. Iar la sfârşit constatăm că n-am văzut nimic. Ne petrecem timpul trecând de la un canal la altul, fără să stăm mai mult de 30 de secunde pe unul.

Tot aşa se întâmplă şi pe internet, chiar când navigăm printre site-uri ortodoxe, pentru că am început să căutăm senzaţionalul, am început chiar şi din credinţa noastră sfântă sa alegem numai ce e mai ieşit din comun, căutăm ce ni “se potriveşte”. Doar aşa-i la modă, nu?

Serile noastre seamănă, în felul acesta, cu un mozaic de scene neterminate si ne simţim frustraţi si nesatisfăcuţi, sau din contră, amăgindu-ne că am înţeles, când de fapt n-am înţeles mare lucru sau şi mai rău, n-am înţeles nimic! Pentru că ortodoxia nu e senzaţională, ci este smerită – şi tocmai aici este senzaţionalul ei, dar această latură nu poate fi cunoscută decât prin revelaţie…

Citește în continuare »


În faţa oglinzii duhovniceşti

Pentru că am de scris despre un lucru mai greu de înţeles, m-am gândit să vă amintesc o întâmplare, care poate să ne lămurească mai bine cuvântul nostru. În preajma unui târg de vite (sau iarmaroc) se afla un magazine mare de sticlărie. Între alte lucruri scumpe de sticlă, erau şi diferite soiuri de oglinzi mari de perete.

Într-o bună zi, când venea lume multă la iarmaroc, erau întinse la arătare în vitrina magaziei cele mai frumoase obiecte de sticlă, între care se afla şi o oglindă mare cu ramă.

Toţi târgoveţii care treceau pe alături de magazine îşi vedeau chipul în oglindă. Unii dintre ei se opreau anume ca să-şi potrivească pălăriile în faţa oglinzii.

Din întâmplare, a trecut pe alături şi un negustor de vite, care ducea de funie un ţap voinic şi nişte capre la iarmaroc.

Citește în continuare »


Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul

Adormirea-Maicii-Domnului

Astăzi a început postul Sfintei Marii, postul dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Sântămăriei Mari sau postul lui August, cum mai este numit de popor, se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.

Cum se ţine Postul Adormirii Maicii Domnului?

Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică până la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.

Citește în continuare »


Urcuş spre Moşi Crăciuni

A trecut şi Sărbătoarea Naşterii Domnului, pentru majoritatea dintre noi s-au terminat revederile cu cei dragi, s-a terminat concediul, s-a terminat vacanţa. Dar am rămas cu ce-i mai de preţ: cu binecuvântarea Domnului peste noi şi peste toate, cei care ne-am întâlnit cu El în biserici, de Ziua Sa, aducându-i cel mai de preţ dar: pe noi înşine, dându-i slavă. Ne-am adus aminte şi de cei ce ne-au fost cândva, dragi, sau încă ne mai sunt, dar nu ne mai bucură cu prezenţa lor fizică. Pe unii i-am cunoscut efectiv, din familie, prieteni etc. Iar pe alţii îi ştim din cărţi, din povestiri, din auzite. Şi cu siguranţă, mulţi dintre ei sunt „prieteni ai Lui Dumnezeu”.

Citește în continuare »


Şi eu petrec Naşterea Domnului în familie

Prin multitudinea articolelor de pe internet, unul mi-a atras atenţia în mod deosebit, prin modul sincer de prezentare şi prin asemănarea cu ceea ce voi face şi eu, de Crăciun.

Redau mai jos textul integral al articolului de pe Ortodoxia Tinerilor – Campania tradiţii de Crăciun.

Există o întrebare care e pe buzele tuturor în preajma sărbătorilor: “Ce faci de Crăciun? sau “Unde faci Crăciunul?”. Poate unii care nu au nici un plan se simt ruşinaţi să răspundă că stau acasă.

Pe alţii îi auzi că se duc la Londra, în Austria la schi, la Vatra Dornei, sau măcar la Bran sau la Buşteni. Iar dacă nu pot pleca nicăieri, ca să “salveze” totuşi aparanţele îşi fac rezervare într-un club sau într-un bar.

E o ruşine să spui că stai acasă, nu eşti un tânăr adevărat dacă stai acasă cu familia ta. Eşti demodat dacă în seara ajunului Naşterii Domnului stai cu prietenii, cu părinţii, cu fraţii, cu bunicii, cu toată familia-n casă lângă brăduţ. Oare de ce?

Citește în continuare »


Moş Crăciun – Bun sau rău, pentru copii?

Ştiu că două articole consecutive despre acelaşi subiect nu „dau bine”, dar îmi asum riscul, pentru că nu sunt sigur ca în celălalt m-am făcut înţeles şi vreau să fiu obiectiv. Doamne ajută!

1. Dăunează Moş Crăciun copiilor?

DA. Pentru că dacă nu suntem atenţi şi îi „scăpăm” din mână, vor ajunge până acolo de nu vor mai şti care e diferenţa dintre Moş Crăciun şi Dumnezeu. Dar depinde de noi, de cât de preocupaţi suntem de a-i educa cum trebuie. De fapt (şi aici este esenţa, după părerea mea) depinde de noi cât de credincioşi suntem, adică: suntem creştini cu fapta, sau doar cu vorba? Trăim ceea ce afirmăm? Pentru că dacă suntem conştienţi NOI, părinţii, de diferenţa dintre Naşterea Domnului şi Sărbătoarea lui Moş Crăciun, nu este pericol. Dar ce zic constienţi? Mai bine spus dacă, aşa cum am întrebat mai înainte, trăim noi înşine sărbătoarea Naşterii Domnului.

Tot aici, în această categorie de pericol, intră copiii acelor părinţi care n-au timp de proprii lor copii (sau nu vor să-şi facă, niciunul dintre cei doi), preferând să-l lase la televizor, la desene animate, „că e mai liniştit aşa, mai cuminte”. În loc să-i explice despre lucrurile care-l îmbogăţesc sufleteşte, în loc să-i citească o poveste, sau chiar din Vieţile Sfinţilor (există şi cărţi speciale pentru copii), îl lasă să se uite la desene sau să facă un joc pentru că, nu-i aşa, „îl ţine ocupat şi mai e şi cuminte baiatu’ ”.

In concluzie, pe partea asta (confuzia între Moş Crăciun şi Dumnezeu), depinde de noi, dar pericolul există.

Citește în continuare »