Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi

Sfintii Ioachim si Ana cu Prunca

Sfintii Ioachim si Ana cu Prunca

Era o dată un bătrân căruia, murindu-i soţia, copiii i-au propus să-şi vândă casa, averea şi să se mute la ei. O vreme a dus-o bine, dar cum banii bătrânului s-au cheltuit, cei din casă nu-l mai băgau în seamă, ba mai mult, le-a căzut silă şi într-o bună zi s-au hotărât să-l izgonească de acasă. Bătrânul şi-a luat trăistuţa la spinare şi la plecare i-a zis fiului: „Dragul moşului, o ultimă rugăminte mai am la tine: mergi şi mă însoţeşte pân’ la sprânceana dealului, că şi eu, cu ani în urmă, am alungat pe tatăl meu de acasă şi acolo m-am despărţit de el„. Fiul, înţelegând că tot ceea ce ai făcut ţi se întoarce într-o bună zi, a spus tatălui cu lacrimi în ochi: „Iartă-ne, tată, pentru ce ţi-am făcut, şi vino din nou acasă.

Sf. Scriptură despre cei care nu îşi respectă părinţii

Dacă ne aplecăm cu luare aminte asupra poruncii a 5-a, observăm că Dumnezeu a așezat-o chiar la mijlocul Decalogului, i-a conferit așadar un loc central, de legătură, de trecere de la poruncile ca datorii față de Dumnezeu, la cele ce-l privesc pe aproapele.

Cuvintele Sfintei Scripturi sunt extrem de dure la adresa copiilor care nu-şi respectă părinţii: „Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine” (Pilde 19,26). „Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce” (Pilde 30,17). „Ca un hulitor este cel care îşi părăseşte tatăl şi blestemat de Domnul este cel care o ocărăşte pe mama sa”(Sir 3, 16). Iar Sf. Apostol Pavel îi scrie lui Timotei că neascultarea de părinţi va fi unul din semnele care prevestesc sfârşitul lumii (II Tim 3,1-5).

Citește în continuare »

Publicitate

“Doamne, om nu am ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa” (Omilia 37 a Sf. Ioan Gură de Aur la Evanghelia de la Ioan)

Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul i-a răspuns: Doamne om nu am ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa” (Cap. 5, Vers. 6,7 – Vers. 13).

1. Cât este de mare folosul care se scoate din Sfintele Scripturi. Resemnarea paralizatului sfântului Ioan se deosebeşte de cea a sfântului Matei.

2. Credinţa paralizatului

***

Folosul care se scoate din Sfintele Scripturi este mare, câştigul este nemăsurat, cum o spune Sf. Ap. Pavel: „Căci tot ceea ce s-a scris mai înainte s-a scris spre învăţătură, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4, Cor. 10,11), aceste cărţi divine sunt o comoară cu tot felul de medicamente. Trebuie să înlăturăm mândria, să stingem pofta trupului, să călcăm în picioare bogăţiile, să dispreţuim durerile, să ridicăm inima, să-i dăm curajul ei şi tărie, s-o întărim în răbdare? Acolo vom afla pentru fiecare ajutorul cel mai sigur şi mai puternic. Care om, în sfârşit, printre cei ce de multă vreme luptă împotriva sărăciei sau pe care-i ţine o boală grea în patul lor, citind aceste frumoase cuvinte ale apostolului, nu se va simţi pătruns de o vie mângâiere?

Acest paralizat de treizeci şi opt de ani îi vede pe alţi bolnavi dobândindu-şi în fiecare an sănătatea; el se vede mereu în neputinţa sa şi nu se lasă abătut, şi nu se descurajează deloc, cu toate că greul de a fi văzut trecând atâţia ani în zadar îl apăsa, şi aşteptarea unui viitor nesigur, în care nu se arăta nicio licărire de nădejde, putea să-i mărească chinul. Citește în continuare »


Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae

Ne confruntăm astăzi cu fel şi fel de „păreri”, venite atât din afara Bisericii, cât şi din interior, păreri proprii ce exprimă adevăruri de credinţă greşit înţelese, din varii motive, de cele mai multe ori din înălţarea minţii şi mândria de a gândi ceva în mod autonom.

Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, ne oferă un exemplu de comportament în discuţiile cu aceştia şi în general, cu toţi semenii noştri. Episodul cu Arie, dacă la acesta vă aşteptaţi – este şi acela este un exemplu, însă palma aceea vine după îndelungi discuţii, după multe rugăciuni şi postiri – şi nu despre acel episod intenţionam să scriu. Ci despre blândeţea Sf. Nicolae, despre acea blândeţe despre care spune Sf. Ioan Hrisostom că „vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă”, căci se cuvine să fim blânzi în discuţiile cu toţi, dar să ţinem credinţa, căci spune Sf. Vasile Cel Mare: „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credinţa în Dumnezeu” – şi despre Care Dumnezeu putea să vorbească Marele Vasile, dacă nu de Cel pe Care-L marturisim în Simbolul de Credinţă?

Citește în continuare »


În faţa oglinzii duhovniceşti

Pentru că am de scris despre un lucru mai greu de înţeles, m-am gândit să vă amintesc o întâmplare, care poate să ne lămurească mai bine cuvântul nostru. În preajma unui târg de vite (sau iarmaroc) se afla un magazine mare de sticlărie. Între alte lucruri scumpe de sticlă, erau şi diferite soiuri de oglinzi mari de perete.

Într-o bună zi, când venea lume multă la iarmaroc, erau întinse la arătare în vitrina magaziei cele mai frumoase obiecte de sticlă, între care se afla şi o oglindă mare cu ramă.

Toţi târgoveţii care treceau pe alături de magazine îşi vedeau chipul în oglindă. Unii dintre ei se opreau anume ca să-şi potrivească pălăriile în faţa oglinzii.

Din întâmplare, a trecut pe alături şi un negustor de vite, care ducea de funie un ţap voinic şi nişte capre la iarmaroc.

Citește în continuare »


„Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos

Laziness_by_ANTONINA_art

Am găsit zilele acestea un articol ce mi s-a părut interesant, despre care am gândit că ar fi potrivit multora dintre noi.

Articolul original, cel pe care l-am pus acum două zile (pe 12 nov.) pe blog şi pe care l-am retras astăzi, pentru câteva ore, era lipsit de orice precizari, fără de care se putea cădea foarte uşor exact în înşelarea de care se vorbeşte acolo: autojustificarea prin credinţă! Adică noi, cei credincioşi, recunoşteam în exemplele din articol pe mulţi dintre cunoscuţii noştri, şi chiar pe noi! Nu ar fi o problemă să te recunoşti pe tine într-o povestire, dar este o problemă atunci cănd povestirea e scrisă greşit şi duce la concluzii greşite şi la confuzie, până la o mărturisire (spovedanie) răsturnată. Înşelarea este forte subţire, intr-adevăr, şi poate pătrunde atât de uşor dacă nu luăm aminte…

Articolul cu pricina, al carui autor este Bogdan Mateciuc, este mai jos.

Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.

Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.

Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.

Citește în continuare »


Unui comerciant, care se plânge că „Dumnezeu nu îl ascultă”

Copy of Copy of Store at Short Tract

Citind cuvântul de mai jos al Sf. Nicolae Velimirovici către un credincios, mă gândeam: oare câţi suntem asemenea aceluia, rugându-ne numai la nevoie, la necaz, dar imediat cum trece nevoia Îl înlăturăm uşor pe Dumnezeu de pe locul ce I se cuvine? Dacă la necaz ne rugăm, ne punem nădejdea in Domnul, cum putem după aceea să-L dăm la o parte, ca şi când n-am mai avea nevoie de „serviciile” Sale? Problema noastră, astăzi, nu este doar aceea că ne rugăm Domnului doar la necaz, dar am început să nu ne mai rugăm nici atunci! Din ce cauză? Ne-a înşelat vreodata Domnul? NU. Doar că începem a-L relativiza, a-L transforma din ce în ce mai mult, coborându-L până la nivelul unei instituţii lumeşti, pe care vrem nu vrem, e acolo şi ne aşteaptă. Îl privim noi, pe Domnul, ca pe un simplu prestator de servicii, procedând astfel? Din păcate, da. Şi cred că cele de mai jos se potrivesc multora, majorităţii chiar.

„Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu, şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte. Citește în continuare »


Avem nevoie de spirit ascultător?

ascultarea_MD

În ultimii ani, toata atentia stiintei pedagogice este orientata la cultivarea unei personalitati cu spirit critic. Un spirit care cerceteaza, judeca, pune la îndoiala, creeaza proiecte inovative, orienteaza spre schimbari.

Psihologii afirma ca societatea are nevoie oricând de elementul critic, dar într-o masura care nu ar depasi 20%. Acesta este de fapt elementul revolutionar, cei care vad exceptia. Spiritul critic este partea motorie a societatii, dar daca procentajul ei creste excesiv, societatea se misca de la revolutionism spre haos. Temelia societatii o constituie spiritul mai conservativ, cel în care predomina elementul de ascultare. Acestia cerceteaza, primesc valorile, experienta, sunt cei ce respecta legea, o apara si manifesta prudenta la schimbari. Ei merg la schimbari datorita presiunilor ce le exercita asupra lor elementul critic al societatii care neutralizeaza tendinta acestora spre stagnare, conservare excesiva. Este nedorita pentru societate cresterea elementului conservativ mai mult de 80%, asa cum ponderea acestui element poate provoca o retinere daunatoare pentru procesul social. Deci societatea are nevoie atât de spiritul critic, cît si de cel ascultator. Citește în continuare »


De ce mor tinerii? (2)

iatan201644

Zilele astea am aflat despre moartea unui tânar de 19 ani (Alexandru Iatan), fotbalist, portar de mare viitor – după spusele antrenorilor si colegilor săi. Medicii au spus că moartea a survenit în urma loviturii cu mingea primite în plex, în timpul antrenamentelor. În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că jucătorul a suferit un stop cardio-respirator cu edem pulmonar. Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul general al INML, a declarat că „această lovitură poate fi foarte periculoasă, chiar letală, după cum arată şi literatura de specialitate. În SUA, între 10 şi 15 la sută din loviturile în piept primite de sportivi, indiferent de sportul pe care îl practică, sunt letale”.

Unul dintre coechipierii săi nu-şi poate şterge din minte clipele tragediei din 2 septembrie. Povestită de colegul lui Alexandru Iatan, tragedia de miercuri se developează într-un adevărat coşmar. 

Citește în continuare »


Despre păcatul împotriva Duhului Sfânt

Parintele GaleriuMantuitorul nostru Iisus Hristos rosteste aceasta sentinta grava: „Orice pacat, orice hulire se va ierta oamenilor, dar hulirea impotriva Duhului Sfant nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei: 12, 31-32).

Constiinta noastra se vede confruntata, prin acest cuvant divin, cu o intrebare tulburatoare: in ce consta acest pacat impotriva Duhului, impo­triva Duhului Sfant, care nu va fi iertat nici in veacul de acum si nici in cel viitor?

In fata unei asemenea marturii divine, noi credem ca trebuie sa ne intre­bam, mai intai, ce inseamna iertarea in intelesul ei cel mai adanc. Cu certitu­dine, in intelesul evanghelic al cuvintelor Mantuitorului, iertarea nu este un simplu act juridic sau gratial, o decizie in virtutea careia vinovatia mea nu-mi mai este imputata, dar ma lasa in aceeasi stare decazuta de mai inainte.

In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: „fiule, iertate iti sunt pacatel tale”. Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii car­turari de fata cugetau in inimile lor: „Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cu­getati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogu­lui; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul – s-a sculat indata” (Marcu: 2, 3-12). – Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare.

Citește în continuare »


Cuvânt către cei ce în fiecare zi păcătuiesc şi în fiecare zi se pocăiesc (Sf. Efrem Sirul)

iov-pocainta

Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrăjmaşul, plăcerea lui o săvârşeşti? Până când, iubitule, slujeşti patimilor trupeşti, celor aducătoare de moarte? Primeşte sfatul meu, că te face pe tine viu şi, curăţindu-ţi sufletul tău împreună cu trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine, Care primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc. Mântuire îţi va fi ţie dacă, deşteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile greşeşti, iar în altele iarăşi zideşti, dacă pierzi, risipeşti şi iarăşi aduni, apoi asemenea eşti cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticneşte şi cade şi, dacă face a doua oară aşa, acela este orb şi fără minte. Deci, aceasta să o ai în inima ta şi aleargă la pocăinţă cu osârdie şi roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit şi umil, flămând şi în suspine pătimind durerea, pentru cele trecute păzindu-te şi luând aminte la cele de aici înainte ale vieţii tale.
Citește în continuare »


Chipul Lui Dumnezeu în om (Sf. Ignatie Briancianinov). Al Cui chip să purtăm? (7)

Sf. Ignatie BriancianinovOmule! Pricepe vrednicia ta. Priveste poienile si tarinile, râurile întinse, marile nesfârsite, muntii înalti, pomii cei preafrumosi, toate fiarele si dobitoacele pamântului, toate fiarele si pestii care umbla în întinderile apelor, priveste stelele, luna, soarele, cerul: toate acestea sunt pentru tine totul a fost menit sa îti slujeasca. Afara de lumea pe care o vedem, mai este si lumea cea nevazuta cu ochii trupesti, neasemuit mai minunata ca cea vazuta. Si lumea nevazuta este pentru om.

Cum a cinstit Domnul chipul Sau! Ce rost înalt i-a menit! Lumea vazuta e doar pridvorul pregatitor al unui locas neasemuit mai maret si mai larg. Aici, ca într-un pridvor, chipul lui Dumnezeu este dator a se împodobi cu ultimele trasaturi si culori, pentru a capata cea mai desavârsita asemanare cu Originalul sau Cel Atotsfânt si Atotdesavârsit, ca întru frumusetea si minunatia acestei asemanari sa intre în acea camara unde Originalul petrece în chip de nepatruns, marginindu-si, parca, nemarginirea Sa spre a Se arata iubitelor Sale fapturi întelegatoare.

Chipul Treimii-Dumnezeu este treimea-om. Cele trei fete în treimea-om sunt cele trei puteri ale duhului sau, prin care se arata fiintarea duhului. Gândurile noastre si simtirile cele duhovnicesti arata fiintarea mintii, care, vadindu-se cu limpezime, ramâne totodata cu totul nevazuta si neurmata.În Sfânta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti este numit „duh” fie sufletul îndeobste, fie o putere aparte a sufletului. Parintii numesc aceasta putere a sufletului putere cuvântatoare. Ei o împart în trei parti: minte, gând sau cuvânt, si duh. Ei numesc „minte” însusi izvorul, însusi temeiul atât al gândurilor cât si al simtirilor duhovnicesti. Citește în continuare »


„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc”

dorm_ch_theo_01

În Postul Paştelui, un creştin a început să ajuneze în fiecare zi, până la apusul soarelui. Toţi colegii de serviciu îl lăudau pentru nevoinţa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot să le facă sfeştanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevoinţa colegului lor, acesta a întrebat:

– Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?

– Nu, dar mă descurc, nu îmi e greu.

– Chiar dacă nu îţi e greu, tot e bine să ceri binecuvântare de la părintele tău.

Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:

Citește în continuare »


Faptele bune se fac în ascuns

girlpraying

O fată credincioasă a plecat cu colegii şi cu diriginta ei într-o vacanţă la munte.

În fiecare seară, în faţa taberei se organiza o discotecă. Aproape toţi elevii dansau, dar fata îşi lua cartea de rugăciuni şi se ducea să îşi facă canonul în camera bucătăresei şefe. Bucătăreasa, rudă cu mama fetei, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Aşa că s-a bucurat că fata vroia să se roage în camera ei.

Un băiat, care o plăcea pe fată, tot căuta să o găsească în discotecă, să o invite la dans, dar nu o găsea. Întâlnind-o la cantină, a întrebat-o:

Citește în continuare »


Rugăciunea Sfintei Iustina împotriva desfrânării

Sfintii Ciprian si IustinaSfânta Muceniţă Iustina (2 oct.) este un exemplu de pământ bun pe care au căzut seminţele Cuvântului Lui Hristos. Căci, deşi născută din părinţi păgâni (tatăl său era chiar slujitor idolesc), ajunsă la vârsta maturităţii a auzit din întâmplare un cuvânt de mântuire din gura unui diacon care trecea pe lângă fereastra casei sale, care se numea Prailie, aceste cuvinte fiindu-i suficiente pentru a începe într-însa dezrădăcinarea spinilor necredinţei. Diaconul Prailie grăia despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos „că S-a născut din curata Fecioară Maria şi, multe minuni făcând, a voit a pătimi pentru mântuirea noastră şi a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi împărăţeşte în veci”.

Iustina voia ca mai mult şi mai desăvârşit să înveţe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicând-o feciorelnica ruşine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Şi în scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe batrânul ei tată l-a adus la credinţă.

Citește în continuare »


Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul

Adormirea-Maicii-Domnului

Astăzi a început postul Sfintei Marii, postul dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Sântămăriei Mari sau postul lui August, cum mai este numit de popor, se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.

Cum se ţine Postul Adormirii Maicii Domnului?

Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică până la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.

Citește în continuare »


SOŢIA – SLAVA BĂRBATULUI

Cateheze_maritale

Textul de mai jos face parte din omilia „Laudă lui Maxim şi despre ce fel de soţie trebuie să ne luăm„, din Catehezele Maritale, ale Sf. Ioan Gură de Aur. E un text de mare folos atât băieţilor, bărbaţilor care-şi caută mireasă, cât şi viitoarelor mirese, dar tot atât de folositor este şi soţilor, sau părinţilor.

Tu însă, când vrei să-ţi iei nevastă, alergi cu multă grăbire la legile cele din afară şi stând asupra lor, le cercetezi în toată amănunţimea: cum să fie femeia, să nu aibă copii, dacă are copii, dacă are doi sau trei, şi ce fel de tată are, dacă ea se poate folosi de bunurile proprii, dacă mai are şi alţi fraţi la moştenire, ce parte îi revine [viitorului] soţ, şi când soţul va deveni stăpân peste toate ale ei ca să nu lase pe nimeni să ia nici o fărâmă din averea ei, şi în ce condiţii este lipsit acesta de toată averea. Şi multe altele de acest fel cercetând cu sârguinţă în legătură cu soţia, pe toate le cuprinzi şi le scrutezi ca nu cumva, în vreun fel, ceva din lucrurile cuvenite femeii să ajungă la altcineva. Şi cu toate că – ceea ce am şi spus – dacă se întâmplă ceva la care nu te-ai gândit, se va face pagubă în bunuri, însă nu laşi nimic dintre acestea trecut cu vederea. Aşadar, cum nu este lucru aiurit ca pentru nişte bunuri ce se vor i pierde să arătăm atâta sârguinţă, iar pentru primejdia ce ni se face sufletului şi pentru pedepsirile de acolo să nu mişcăm un deget, când ar trebui ca mai întâi de toate celelalte pe acestea să le căutăm şi pentru acestea să ne preocupăm şi să ne tocmim cu de-amănuntul.

De aceea, vă rog şi vă sfătuiesc pe cei ce urmaţi să vă însuraţi, să ieşiţi în întâmpinarea lui Pavel şi să citiţi legiuirile despre nuntă aşezate de el, şi să vă instruiţi mai întâi ce porunceşte să facem, să [cercetaţi] acea femeie dacă este rea şi vicleană ori robită de beţie, batjocoritoare, fără pic de minte, ori are alt scăzământ de acest fel, şi abia după aceea să vorbiţi despre nuntă. Dacă vezi că [Pavel] îţi dă [deplină] putere [să cercetezi], găsind una din aceste patimi la aceea, desparte-te de ea şi ai cutezanţa de a-ţi lua alta, ca să fii departe de orice primejduire. [Dar să-ţi lepezi femeia după nuntă] nu îngăduie, ci porunceşte ca pe cea care are toate celelalte neputinţe în afară de desfrâu, s-o iubeşti şi s-o ţii la tine, şi astfel te asigură că [trebuie] să porţi toată răutatea femeii. Citește în continuare »


Un exemplu de căsătorie în Sfânta Scriptură

Rebeccas_journey_to_meet_Isaac_Monreale_Sicily

O căsătorie în Biblie. Ea este de citit şi de meditat de către toţi părinţii creştini această Biblie, unde căsătoria fiului din făgăduinţă, Isaac, este plăcut istorisită. Ce învăţământ se concentrează aici! Ce lumină iese din ea! Cum un tată şi o mamă trebuie să înveţe din ea, cum trebuie să trateze o afacere atât de gravă, şi să rupă cu uşurătatea, rătăcirile, iluziile lumii. Concluzia căsătoriei lui Isaac va rămâne model din toate pentru părinţii înţelepţi şi credincioşi şi vor scoate concluzia sub ochiul lui Dumnezeu, pentru fericirea copiilor lor.

Primele preocupări părinteşti – Patriarhul Avraam a vegheat şi el se gândeşte la statornicia lui Isaac. Adesea părinţii uşuratici şi superficiali ascultă primele deschideri venite nu ştiu de unde şi vor angaja primele convorbiri cu înaintemergătorii ca garanţie. Cel mai adesea singurul lor ghid va fi ambiţia sau avariţia, înşelaţi cum sunt ei de soartă sau de nume. Oh! nu este aşa Avraam. Cum alegerea unei soţii este de o importanţă capitală, Eliezer este credinciosul lui intendent, omul de încredere, înţelept, experimentat pe care-l însărcinează să facă acele căutări.

Citește în continuare »


A existat Hristos?

Hristos

Să nu vă aşteptaţi cumva la o predică! Deşi pot fi citite şi în cărţi sau reviste, locul lor este în biserică şi mulţi sunt cei care o pot face mai bine ca mine.

Nu aşteptaţi nici cuvinte frumoase, alese de autor cu scopul de a trezi şoapte de admiraţie de genul: „Ce bine le mai zice!” şi din care fiecare să rămână cu ceea ce ştia dinainte. Intenţia mea este alta: aceea de a arăta că această credinţă pe care o păstram noi, creştinii, se bazează pe adevăr şi pe realitate, iar nu pe mit şi ficţiune.

Ţineţi minte anii trecuţi? Până în 1989 eram sufocaţi în scoli, la locul de muncă, în şedinţe, prin mass-media, cu aprecieri tendenţioase la adresa creştinismului: „Dumnezeu nu există, Hristos – ce sa mai vorbim de el -, nu a fost persoană istorică;, iar religia şi credinţa sunt simple basme, bune doar pentru cei neştiutori. Noi, acum – ni se spunea – suntem altfel decât înaintaşii, suntem culţi şi folosim din plin rezultatele cercetărilor ştiinţifice, care nu au găsit vreo urmă de-a lui Dumnezeu, aşa ca El nu există”.

Aduceau apoi argumentul suprem: „L-am căutat şi în cer, cu rachetele, şi nici acolo nu l-am găsit!”. Bieţii de ei nu înţelegeau un adevăr atât de elementar: spre a putea analiza ceva sau pe cineva, se impune folosirea de mijloace compatibile. Astfel, nu poţi măsura volumul folosind unităţi de lungime, tot aşa cum nu poţi măsura nivelul radiaţiilor utilizând balanţa sau viteza, folosind altimetrul. Dumnezeu este cognoscibil, dar, spre a-L putea detecta, trebuie folosită inima… Aşa cum noi, oamenii, ne deşertăm inimile în palmele celor pe care îi iubim, tot aşa şi Dumnezeu Se dăruieşte celor care Îl iubesc; El nu Se ascunde de ceilalţi, ci ei nu au ochi sa-L vadă.

Citește în continuare »


„Mai avem 96 de luni să salvăm lumea!” – unul dintre mesajele date în atenţia consumatorilor din lumea întreagă

participants

Aceasta este o afirmaţie a Prinţului Charles în faţa unor importanţi actori din industrie, într-un discurs în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la viitorul planetei. Conform calculelor sale, mai avem doar 96 de luni ca să salvăm lumea.

Capitalismul şi consumerismul au adus lumea la marginea colapsului economic şi climatic, preţul plătit pentru capitalism şi consumerim fiind, pur şi simplu, mult prea mare, în condiţiile în care s-a ajuns la ora actuală la o dublă criză: una economică şi una a mediului. Moştenitorul Coroanei Britanice a ţinut să precizeze că natura este cea mai mare bancă din lume şi, dacă nu se încearcă salvarea ei, odată ce va intra în „faliment”, nimeni nu va mai putea să o salveze.

Citește în continuare »


Concepţia creştină despre muncă

young-steel-workers

“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat:Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.

Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.

Citește în continuare »


Cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov – despre citirea Sfinţilor Părinţi

vietile sf

Tovărăşiile şi societatea au o mare înrîurire asupra omului. Tovărăşia şi apropierea unui învăţat aduce multă ştiinţă, a unui poet multe gînduri şi simţiri înalte, a unui călător multe cunoştinţe despre ţările străine, despre obiceiurile şi datinile altor popoare. E limpede: tovărăşia şi apropierea Sfinţilor aduc sfinţenie. Cu cel cuvios, cuvios vei fi, şi cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, şi cu cel ales, ales vei fi (Psalmi 17, 28, 29).

Fă cunoştinţă cu Sfinţii încă de pe acum din vremea vieţii pămînteşti, pe care Scriptura nici măcar nu o numeşte viaţă, ci pribegie. Vrei ca în cer să te numeri în obştea lor, vrei să fii părtaş al fericirii lor? Fă-te părtaş al lor încă de pe acum. Cînd vei ieşi din casa trupului, te vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten (Luca 16, 9). Nu este prietenie mai apropiată, nu este legătură mai strînsă decît legătura unirii în cuget, a unirii în simţiri, a unirii în ţeluri (1 Corinteni 1, 10).

Însuşeşte-ţi gîndirea şi duhul Sfinţilor Părinţi prin citirea scrierilor lor. Sfinţii Părinţi au atins ţelul: mîntuirea. Şi tu vei atinge acest ţel prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind într-un cuget şi într-un suflet cu Sfinţii Părinţi, te vei mîntui.

Cerul i-a primit pe Sfinţii Părinţii în fericitele sale sînuri. Prin acest fapt, el a dat mărturie că gîndurile, simţirile şi faptele Sfinţilor Părinţi îi sînt plăcute. Sfinţii Părinţi şi-au zugrăvit gîndurile, inima şi lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că scrierile Părinţilor sînt călăuză nerătăcită către cer, mărturisită de cerul însuşi.

Toate scrierile Sfinţilor Părinţi sînt alcătuite sub insuflarea sau înrîurirea Sfîntului Duh. Minunată este conglăsuirea lor, minunată este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept călăuză, fără îndoială Duhul Sfînt.

Toate apele pămîntului se revarsă în ocean şi poate că oceanul este izvorul tuturor apelor pămîntului. Toate scrierile Părinţilor se reunesc în Evanghelie, toate amintesc de ea, ca să ne înveţe a împlini întocmai poruncile Domnului nostru Iisus Hristos; izvorul şi sfîrşitul lor, al tuturor, e Sfînta Evanghelie.

Citește în continuare »


Sf. Siluan Athonitul – „Convorbiri cu nişte copii”

kids_on_grass_2

Nişte copii drăguţi alergau prin luncă, culegeau flori, cântau şi se bucurau, pentru că în ei sălăşluia harul lui Dumnezeu. Dar iată că au văzut un monah şi i-au spus:

– Priveşte! Domnul a împodobit cerul cu stele şi pământul cu râuri şi grădini; vulturi zboară în înălţimi deasupra norilor şi se desfată cu frumuseţea naturii, păsările cântă vesele în dumbrăvi şi în poieni, dar tu, monahule, şezi în chilie şi nu vezi toată frumuseţea lui Dumnezeu. Şezi şi plângi. De ce plângi în mica ta chilie când soarele străluceşte şi luminează toată lumea în frumuseţe şi pretutindeni e bucurie pe pământ?

Aşa au întrebat nişte copii pe un monah, iar el le-a răspuns:

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)

metrosexual2

Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.

Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).

Citește în continuare »


Legea eredităţii duhovniceşti (2)

ADN_static

Ce vor moşteni copiii, dacă părinţii lor nu vor fi în stare să corecteze manifestările negative ale temperamentului lor în comportament şi în comunicarea cu ceilalţi oameni? Problema aceasta rămâne deschisă. Poate că dezlegarea ei va fi oferită de enigmaticele cuvinte ale înţeleptului vechi-testamentar. Acesta, fiind urmaş al unui neam binecredincios, dă mărturie despre sine precum urmează: eram copil iscusit, şi de suflet încă m-am întâmplat bun; şi mai vârtos, bun fiind, venit-am într-un trup fără de prihană (Înţ. Solomon 8, 19-20).

Întemeindu-se pe bogata sa experienţă pastorală şi medicală, mitropolitul Antonie al Surojului afirmă: Fiecare generaţie moşteneşte de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinţii lor şi de la înaintaşii cei mai apropiaţi) caracteristici ale minţii, inimii, voinţei, particularităţi ale corpului, probleme rezolvate şi nerezolvate Dacă părinţii au rezolvat în ei înşişi o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai şlefuită, eliberată de acea „problemă blestemată”, ca să folosim expresia lui Dostoievski. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generaţia următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Şi eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: „Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde şi până unde?” Şi „săpând” în trecutul lor, reuşeam să găsesc de câteva ori la strămoşii şi la părinţii lui aceeaşi problemă nerezolvată. Problema apărea în faţa acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă ştia că e un lucru moştenit şi că rezolvând-o o rezolvă pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul său şi pentru părinţii săi.

Citește în continuare »


Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Sporirea Minţii” – în atenţia părinţilor şi nu numai

icoana_Sporirea_mintii

Icoana a fost descoperita in Rusia, in catedrala Schimbarii la Fata (Spaso-Preobrajensk) din orasul Ribinsk, gubernia Iaroslavului.

Aparitia acestei icoane se datoreaza credintei ortodocsilor in darul Maicii Domnului de a fi mijlocitoare in fata Fiului ei si Dumnezeu pentru a darui oamenilor binefaceri duhovnicesti si trupesti, printre care luminarea mintii si a inimii cu adevarul dumnezeiesc. Oamenii obisnuiesc sa se roage la aceasta icoana pentru luminarea mintii la scoala, pentru reusita si spor la invatatura si la examene. Parintii care descopera la copiii lor o slabiciune a mintii in deprinderea stiintei de carte si a invataturii incepatoare a credintei alearga la aceasta icoana, pentru a se ruga Preasfintei Nascatoare si dumnezeiescul sau Fiu Iisus Hristos, pentru inteleptirea, dreapta socotinta si sporirea mintii copiilor lor.

DESCOPERIREA ICOANEI

Maica Domnului si Pruncul Iisus sunt zugraviti in picioare, avand trupurile in intregime infasurate sub aceeasi mantie, pe fundalul unui cer de noapte instelat. Capetele lor, acoperite cu coroane de aur, ies din partea de sus a unui trunchi de con, reprezentand mantia care-i infasoara laolalta. Aceasta este decorata cu diverse ornamente (sub forma de cruce, de floare); pe ea pot fi cusute broderii si aplicate pietre (semi)pretioase si perle. Pruncul Iisus face gestul binecuvantarii cu mana dreapta. Pe partile laterale sunt zugraviti cate doi ingeri stand in picioare sau ingenunchiati pe nori, care tin in maini cte o lumanare aprinsa. Deasupra capetelor Maicii Domnului si a Pruncului Iisus sunt zugraviti trei heruvimi, iar sub picioarele lor, adica sub partea de jos a mantiei, un heruvim cu aripile larg deschise.

Citește în continuare »


Credinţa, act de voinţă

Effect of God's perceived emotion: Love (Left) vs. Anger (Right)

Effect of God's perceived emotion: Love (Left) vs. Anger (Right)

Un astronaut şi un neurolog vorbeau despre credinţă. Astronautul zice: Eu am fost în cosmos de atâtea ori şi n-am văzut pe Dumnezeu. La care neurologul îi spune: Şi eu  am făcut multe operaţii pe creier, dar n-am văzut nici un gând.” După cum vom vedea, se pot „vedea” şi gândurile, imaginile fiind foarte interesante…

De multe ori încercăm să ne explicăm cât mai multe din cele înconjurătoare, inclusiv prezenţa Lui Dumnezeu, inclusiv credinţa noastră. Până la un punct reuşim, dar de multe ori am observat că există o limită, de care nu putem trece fără… credinţă. fără încredinţarea noastră în Cuvântul Domnului. Mulţi încearcă să-L găsească pe Dumnezeu cu ajutorul ştiinţei şi reuşesc, pentru că a căuta unele „dovezi” ale existenţei Lui Dumnezeu după ce tu crezi în El, după ce participi la viaţa Bisericii nu e un lucru neplăcut Domnului, dacă, după cum am spus, scopul este unul bun. Sunt alţii, însă, care oricât de mult ar căuta, oricât ar citi, oricâte experimente ar face, nu-L găsesc nicăieri, cu toate că El este pretutindeni. Pentru că Îl resping voluntar, şi-L scot din minte şi căutarea lor este de fapt, una a disperării, în care orice dovadă primesc, găsesc de fapt, un prilej de a-L tăgădui încă odată.
Citește în continuare »


Gânduri către tineri

copii1

O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!

Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.

Citește în continuare »


Drumurile noastre, toate… (Dedicat intelectualilor)

hora_unirii

Văd foarte mulţi semeni, mai ales dintre „intelectuali”, tăgăduindu-L pe Dumnezeu, pe Hristos – mai ales. Am folosit ghilimelele, deoarece oricâte şcoli şi diplome ar avea cineva, dacă se împotriveşte voit chemării divine pe care o poartă în suflet, e un fals – un intelectual fals, un om fals, un om care nu cunoaşte rostul, sensul vieţii.

Petre Ţuţea spunea următoarele: „Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

Citește în continuare »


Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Cuvânt către adolescenţi

cand_sufletul_este_bolnav

Copii! Jugul sub care sunteţi băgaţi acum e mai cumplit decât cel tătăresc. Tătarii au vândut ca robi pe pieţele Asiei şi Europei mii şi mii de compatrioţi ai noştri. Acum însă, fetele noastre nu mai sunt duse în robie de tătari, ci de aşa-numita „cultură de masă”. Frângând împotrivirea ruşinii fireşti, aceasta dobândeşte rezultate mai cumplite decât focul şi sabia. Adolescenţii încep să nu mai dea doi bani pe fecioria şi curăţia date de Dumnezeu şi fireşti pentru orice om, sortindu-şi sufletul şi trupul unor chinuri cu neputinţă de ocolit. Şi băieţii, şi fetele se spurcă cu tutun şi înjurături. Răsună vorbele porcoase şi muzica drăcească. Cinismul, neruşinarea, desfrâul, cruzimea, narcomania de toate felurile au devenit fenomene de masă printre adolescenţi. Copiii sunt provocaţi la păcat prin cultura păcatului, pentru ca noua generaţie să fie transformată în dobitoace incapabile de întemeierea unei familii normale, de efort creator, productiv, de apărarea Patriei.

A te lua după „toată lumea” înseamnă pentru adolescenţii contemporani ceea ce însemna pentru cei din secolul al XIV-lea a fi luat rob de sălbaticii Hoardei pentru a fi vândut pe piaţa sclavilor. NU VĂ LĂSAŢI CUMPĂRAŢI!

Citește în continuare »


Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean

sfmaria_egipteanca1

„Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d)împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

„Demonul preacurviei îl sileşte să poftească trupuri diferite. El are mai cu seamă grijă de cei care se înfrânează, pentru ca aceştia, nedobândind nimic, să lase totul baltă. Şi, mânjind sufletul, el îl încovoaie spre trebi mârşave. Ba îl face să spună, ori să asculte tot felul de vorbe ca şi cum lucrul cu pricina ar fi chiar în faţa ochilor lor.”

Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup. Din desfrânare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (2)

moda femeilor ortodoxe

Referindu-se la îmbrăcămintea femeilor, la machiaj, dar şi la cei care sunt vinovaţi pentru purtarea  femeii, părintele Filothei Zervakos ne spune cele de mai jos. Poate că vor fi persoane care vor judeca aceste cuvinte ale părintelui drept „prejudecăţi”; pe aceştia îi îndemn sa citească mai atent textul.

“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.

Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!

Citește în continuare »


ISTORIA ORTODOXIEI


Despre înfruntarea necazurilor şi voia Domnului (cuvinte de îmbărbătare din partea Sf. Serafim de Viriţa)

sf-serafim-de-virita-rusia25

Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949) , prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.

Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.

Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.”

“Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.

Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuşi era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obişnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericeşti. De asemenea, obişnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea şi desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere.

Citește în continuare »


Aurul vieţii

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt

De multe ori gândim că fotbaliştii nu prea ştiu altceva decât să dea în minge şi să alerge după ea. Cu toate astea, în ultimii ani a crescut numărul acelora care mai fac şi o şcoală „pe bune” – asta poate şi pentru că performanţele fotbalistice din ce în ce mai slabe, în general, nu oferă o securitate financiară pe termen lung…

Dar ca să revin la subiect – atunci când ne gândim la asta, ne ridicăm pe noi în slavă deşartă şi pierdem din vedere simplitatea, sinceritatea omului, a individului, uităm de Dumnezeu, de metodele şi de „căile” Sale.

Citește în continuare »


„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur

ioanistrate

Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…

Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.

Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (1)

alcuichip

Hristos a Înviat!

Mă gândeam zilele acestea dacă este importantă înfăţişarea noastră, felul în care arată chipul nostru, aşa cum este lăsat de Dumnezeu: bărbaţii în mod natural au barbă, iar femeile în mod natural au faţa curată, fără ruj sau fard. Bineînţeles că nu barba mântuieşte, dar haideţi să facem un mic exerciţiu, pentru bărbaţi – cum credeţi că v-aţi simţi cu barbă? Nu vorbesc de barbă precum au călugării, ci de acel semn distinctiv lăsat de Dumnezeu bărbaţilor ca să se deosebească de femei. Şi încă unul, pentru femei: v-ar fi greu să renunţaţi la ruj sau la machiaj?

De ce oare suntem atât de legaţi de aspectul fizic, de aceste lucruri deşarte? Cum am ajuns aici, astfel încât dacă aş vrea să port barbă, mi-ar fi puţin teamă de faptul că majoritatea colegilor de serviciu, majoritatea cunoscuţilor m-ar privi ciudat, ca şi când ar fi ceva în neregulă cu mine?

Citește în continuare »


De la personajele lui Grigore Alexandrescu la eroii de fabulă contemporani

taxes

Una din ultimele găselniţe ale lui Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor în guvernul Boc, este taxa forfetară pe activitatea firmelor. Domnia sa doreşte ca firmele să plătească minim 6500 lei/an impozit pe profit, indiferent dacă înregistrează sau nu profit. Chit că prin asta se face o discriminare, în sensul că desfiinţează concurenţa pentru firmele mari, constituită din micii întreprinzători care mai puteau practica preţuri rezonabile, obţinând venituri care le asigurau traiul de zi cu zi. Mai ales in aceasta perioada de criza, cand veniturile se obtin mult mai greu, sumele cheltuite pentru gasirea unui client, sau pentru punerea produsului la dispoziţia sa fiind mult mai mari decat înainte. În plus, în loc de stimulente la nivelul „de jos” al economiei, se împovarează şi mai mult.

Conform acordului cu FMI, „statul” trebuie să caute venituri în plus de 325 milioane de euro la buget din cauza scăderii PIB. Astfel, numai din pragul minim de impozit pe activitatea celor aprox. 400000 de microîntreprinderi, de 540 lei lunar (sau 1625 lei pe trimestru), guvernanţii speră să aducă, în total pe anul 2009, la bugetul de stat 1500€/an x 400000 = 600Mil €. Dacă se scad cei 170Mil € estimaţi în bugetul iniţial, rămâne un plus de cel puţin 3-400Mil €. Una dintre motivaţiile invocate pentru introducerea noului impozit forfetar este aceea că mai mult de 30% din numărul societăţilor înregistrate declară pierderi, în condiţiile unei cifre de afaceri ridicată.

Citește în continuare »


Cugetarea la moarte. Cântarea „De vreme ce eu, păcătosul”

Una dintre cele mai adânci şi mai cunoscute cântări bisericeşti care îndeamnă la cugetarea la moarte este „De vreme ce eu păcătosul”, o cântare specifică mai ales Postului Mare. Este una dintre preferatele mele si pe cât de mult îmi place, pe atâta uit de ea şi de îndemnul ei. „De vreme ce eu, păcătosul” ne aduce în faţă iminenţa morţii, faptul că moartea vine pe neaşteptate şi pentru copilul din leagăn, şi pentru tânărul nepăsător, şi pentru bătrânul înălbit de ani.

„De vreme ce eu, păcătosul, am văzut prea bine că această lume este deşartă şi degrab trecătoare, m-am uitat în urma mea şi am văzut moartea stând lângă mine… Și am zis sufletului meu: «Suflete, suflete, până ce eşti viu, pocăieşte-te, că trecând din lumea aceasta, nu vei mai avea vreme de pocăinţă…». Și iarăşi m-am uitat spre răsărit şi am văzut o lumină strălucind şi către mine aşa grăind: «Eu sunt Arhanghelul Mihail şi sunt trimis la tine, suflete». Iar sufletul, înfricoşându-se, a zis către dânsul: «Sfinte, Sfinte Arhanghele, mă rog, mă rog, mai lasă-mă puţin să vieţuiesc, şi-ţi voi da aurul şi argintul». Iar el a zis: «Timp ai avut, în viaţa ta, ca prin milostenie să fi cheltuit aurul şi argintul. Iar acum, numaidecât, sufletul se cere de la tine, să meargă înaintea Domnului să dea seama de faptele ce a lucrat în viaţă şi să-şi ia plata, după osteneala sa»”.

Citește în continuare »


Patriarhul Daniel face apel la Roberta Anasatase pentru promulgarea amendamentelor BOR în cazul paşapoartelor biometrice

news_img_127497_941391

Mulţumim, Doamne! Nădejdea noastră – unirea noastră într-un cuget, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, se întrezăreşte din nou, la orizont. Iată ce am aflat în seara aceasta, de pe site-ul Ziua. (Nădăjduiesc ca PF Daniel să pună în discuţie şi problema cărţilor de identitate  electronice OBLIGATORII începând cu 01 ian. 2011)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, i-a solicitat presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, sa promoveze o serie de amendamente ale BOR la ordonanta privind introducerea pasapoartelor electronice, in contextul in care actul normativ a trecut tacit de Senat, iar propunerile Sfantului Sinod nu au fost luate in considerare.

Amendamentele dorite de Patriarhie vizeaza eliberarea de pasapoarte simple temporare, in cazul in care titularul sau parintii minorilor declara in scris ca nu doresc pasapoarte electronice pentru motive de constiinta sau religioase. BOR mai doreste prelungirea valabilitatii pasapoartelor simple temporare de la cel mult 6 luni, cat prevede ordonanta, la cel mult un an.

Citește în continuare »


Paşaportul pentru viaţa veşnică

epassportArticolul de mai jos a apărut în numărul 1 (143) din ianuarie 2009 al revistei „Credinţa ortodoxă”revistă de cultură, atitudine şi spiritualitate a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, revistă al cărei preşedinte al colegiului redacţional este PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Acest articol, al cărui autor este Pr. Ioan Enache, l-am văzut prima dată în această revistă de atitudine ortodoxă duminica trecută şi am avut o mare bucurie.

Aşadar, a început. Siluirea. „S-apropie începutul sfârşitului”, zice Eminescu într-un articol din „Timpul”, 1 dec. 1879. Expresie foarte potrivită pentru aceste zile, pentru aceşti ani ai noştri. „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (…) Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-18).

Citește în continuare »


Nesimţirea „care este”… faţă cu reacţiunea (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.2)

miorita

Ţara arde, lumea fierbe, criza e în toi, problemele curg şi tocmai acum, când ar trebui să fim mai treji şi mai atenţi, mai mult decât oricând, parcă suntem luaţi de valuri şi purtaţi de colo-colo, ca nişte bărcuţe din hârtie. Emisiuni de divertisment ne fac sa uităm de probleme, muzica ne menţine buna dispoziţie şi atitudinea pozitivă în faţa vieţii, de fapt în faţa problemelor iminente care ne aşteaptă, emisiunile de bârfă şi de scandal ne ţin ocupat până şi ultimul neuron. Şi întocmai ca şi în viaţă, când majoritatea populaţiei dintr-o zonă este în şomaj sau este fără ocupaţie, zona respectivă este la pământ sau este uşor de stăpânit tocmai prin sărăcie, iar voturile lor pot fi obţinute printr-o şapcă sau o găleată cadou, tot aşa şi cu neuronii – când sunt fără ocupaţie, când sunt şomeri, sau când suferă de singurătate, sunt foarte uşor de „convins” de către michiduţă, prin anumite „avantaje” temporare, pentru că el vede punctele slabe ale fiecăruia, intră pe acolo şi poate distruge totul în jur…

Citește în continuare »


PĂRINTELE Justin Pârvu despre cipuri şi vremurile din urmă: să vă păstraţi sufletele, să vi le daţi lui Dumnezeu aşa cum le-aţi primit!

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu:

„Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala.

De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!”

(Preluat de pe blogul lui Victor Roncea)

Nota mea: Cât trebuie să-I mulţumim Domnului pentru că ne-a dăruit asemenea părinţi duhovniceşti!

Citește în continuare »


Buna Vestire a vieţii noastre

bunavestire

Dragi fraţi şi surori întru Domnul,

Astăzi prăznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a făcut-o Dumnezeu în lume, arătarea nemărginitei Sale iubiri faţă de oameni prin întruparea Fiului Său, Iisus Hristos, în pântecele Fecioarei Maria. Şi această sărbătoare este numită în Sfânta noastră Biserică Buna Vestire, adică ziua când Fecioara Maria a fost vestită de Sfântul Arhanghel Gavriil, că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu prin încuviinţarea Fecioarei.

Dacă Sfântul Ioan Evanghelistul descrie naşterea cea de veci a Cuvântului care s-a pogorât din sânul lui Dumnezeu, zicând:

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

 

Sfântul Evanghelist Luca ne spune din ce mamă, în ce loc şi în ce chip s-a făcut Cuvântul trup ca să locuiască printre noi păcătoşii. Din toată Sfânta Evanghelie, această pagină este cea mai mişcătoare şi mai importantă; pentru că ea este împlinirea proorocilor care au vorbit cu sute şi mii de ani înaintea întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioară. Acesta a fost aşteptat să izbăvească biata omenire căzută şi subjugată de păcatul strămoşesc.

Citește în continuare »


Semn dumnezeiesc în favoarea canonizării dreptslăvitorilor mărturisitori din prigoana comunistă

sfmoaste

Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „Noul Babel european şi prigoana împotriva creştinilor”, susţinută de ieroschimonahul Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile. Sala – de 500 de locuri – a fost arhiplină, mulţi stând în picioare. S-a vorbit despre direcţiile în care Uniunea Europeană prigoneşte credinţa ortodoxă (cerând intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos, scoaterea orelor de religie din şcoli, promovarea ecumenismului prin controversata Chartă ecumenică, adoptarea legislaţiei privitoare la drepturile homosexualilor, dezincriminarea incestului, introducerea actelor biometrice cu microcip). Spre sfârşitul conferinţei s-a făcut referire la cinstirea mărturisitorilor ortodocşi anticomunişti, modele de rezistenţă creştină pentru vremurile noastre.

Citește în continuare »


Emisiunea Naşul (10 martie 2009) – cu Părintele Filotheu Bălan şi jurnalistul Victor Roncea

Radu Moraru: […] Cei care le cer, cei care au cerut OTV-izarea României, şi pentru a spăla creierul românului, ei sunt vinovaţi, şi într-o zi vor plăti. Acum se ajunge la antenizarea României, pentru că OTV-izarea e mic copil, a eşuat. Invitaţii mei în acest moment sunt Părintele Filoteu, de la Mănăstirea Petru Vodă, şi Victor Roncea, colegul nostru de la „Ziua”. Discutăm pe un subiect care la momentul la care l-am discutat în urmă cu ceva timp a suscitat un interes incredibil. Nu mi-a venit să cred câte răspunsuri, când am făcut prima emisiune. Mii de mesaje. Părinte, oare o fi subiectul ăsta important sau o fi mai important ce se întâmplă în lume, cu cei care folosesc în mod distrugător această armă, care e televiziunea? Mie mi se pare subiectul acesta mult mai periculos pentru o naţiune.
Părintele Filoteu: Dumneavoastră ce spuneţi? Eu mă gândesc că ne-am născut liberi. Pe vremea lui Ceauşescu ni se spunea că suntem liberi, noi ştiam că nu suntem, dar de Ceauşescu am scăpat. Au venit aceşti domni şi spun, ia puneţi-vă voi un cip în toate actele care le deţineţi, ca să ştim noi unde sunteţi şi ce faceţi şi cu ce vă ocupaţi.
Radu Moraru: Dar nu credeţi că e deja târziu? Eu cred că au pus un cip în minţile noastre, ale tuturor, poate ne manipulează prin televizorul acesta care eu constat pe zi ce trece cât de periculos e, încăput pe mâna unor nemernici, de multe ori.
Părintele Filoteu: Şi noi constatăm pe zi ce trece că din oamenii care se uită la TV, dintre aceştia mulţi îşi dau seama cu adevărat ce se află în spatele ştirilor prezentate.
Citește în continuare »


Parlamentul European adoptă un document care pune în discuţie necesitatea colectării datelor biometrice

european_parliament

Pe site-ul senatorului Urban Iulian am vazut o stire foarte importanta, despre un raport adoptat de Parlamentul European care arata ca si concluzie ca „siguranţa datelor biometrice nu este absolută şi acestea nu sunt în toate cazurile corecte”. Pentru acest raport au votat toate grupurile parlamentare europene : liberali, socialisti, PPE…

Pe 10 martie, Parlamentul European a adoptat un raport care analizează propunerile Comisiei Europene referitoare la noi măsuri pentru sporirea securităţii şi facilitarea călătoriilor cetăţenilor care provin din ţările terţe. Raportul a fost adoptat cu 600 voturi pentru, 46 împotrivă şi 30 de abţineri, informează un comunicat al biroului român de presă de la PE.

Citește în continuare »


Danion Vasile – Microcipul şi semnele vremurilor (Piatra Neamţ 27 feb. 2009)

Danion Vasile vorbeşte în stilu-i caracteristic, cu credinţă tare, bine documentat, despre semnele vremurilor din urmă, despre nădejdea unora şi deznădejdea altora, îmbărbătându-ne pe aceia dintre noi care ne temem de ceea ce va să vie. Atenţie la cele două întrebări din începutul conferinţei şi răspunsurile celor din sală. Atenţie la profeţiile menţionate de Danion, atenţie la toată conferinţa. Astfel, ascultând cu atenţie, cu gândul la Adevăr, ajungi să te întrebi:  de ce Sfântul Sinod a dat acel comunicat în forma aceea, părând că a tratat acest subiect cu multă superficialitate, aducând în sufletele credincioşilor mai degrabă dezamăgire  şi deznădejde decât linişte.

Citește în continuare »


Despre judecarea preoţilor

prcleopa

Mai ales acum, când am aflat decizia Sfântului Sinod, iar unii au fost mai mult sau mai puţin dezamăgiţi, suntem tentaţi să judecăm, şi nu judecăm pe oricine, ci chiar pe ierarhi. Şi aceştia, înainte de toate, sunt oameni, supuşi greşelii, iar dacă au greşit, să ne rugăm Domnului să ne îndrepte pe toţi, şi pe noi şi pe dânşii, pe calea cea bună, să ne lumineze, să nu ajungem la ceva grav… Apoi, în afară că sunt oameni, sunt părinţi duhovniceşti şi iată, mai jos, ce ne sfătuieşte Părintele Cleopa peste ani, în privinţa judecării preoţilor.

In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Citește în continuare »


Domnul este „asigurarea” mea

risk

Ştim toţi că sunt situaţii în care nici o asigurare din lume nu ajută…

Biserica Ortodoxă ne învaţă că moartea este despărţirea sufletului de trup. Sfânta Scriptură (Biblia) arată că atunci când „omul merge la locaşul său de veci”, trupul trebuie „să se întoarcă la pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat” (Eccleziastul 12, 5-7). Bogat sau sărac, rege sau rob, înţelept ori analfabet, toţi părăsim această viaţă într-o zi şi ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu Care ne va judeca, rânduindu-ne răsplata cuvenită. Dar, legătura celor morţi cu cei vii nu încetează, ci ea se menţine prin rugăciune neîncetată pe care Biserica o face pentru sufletele răposaţilor, păstrând comuniunea de iubire şi nădăjduind în învierea tuturor la sfârşitul veacurilor (Pr. Eugem Drăgoi, Înmormântarea şi pomenirile pentru morţi).

Citește în continuare »


Cei trei mucenici de la Optina, ucişi în 1993

Am citit azi un articol pe blogul Ortodoxie şi Viaţă, şi deşi mai este destul timp până pe 16 aprilie, ziua în care cei trei au plecat la Domnul, m-a impresionat foarte mult istorisirea şi nu am putut să aştept până atunci.

“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostri, prietenii nostri, cunoscutii nostri.” *

In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta catre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala!

Citește în continuare »