Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii necăsătoriţi

Am auzit, mai demult, pe cineva întrebând pe un site: „Şi eu, când eram mai mică, am suferit fiind chinuită de păcatul masturbării, dar acum nu mai fac acelea. În prezent sunt la facultate, stau în cămin şi am un prieten şi cum e şi el cu mine la acelaşi cămin la aceeaşi facultate şi în aceeaşi grupă evident că stăm împreună în cameră (deşi ştiu că nu ar trebui). Sunt mai multe: eu sunt cam emotivă, timidă şi din cauza asta stau cu el si facem asta, dar nu l-am lasat sa faca dragoste (sex) cu mine pentru că ştiam că e păcat. Dar dacă facem asta, e ca şi cum am face dragoste, nu e aşa?

Înţeleg ceea ce zici, dar chiar dacă nu faci dragoste efectiv, faptul că vă atingeti în felul acela, nefiind căsătoriţi, este desfrânare, este păcat.

Nu trebuie sa faci neapărat, efectiv, dragoste. Mintea voastră este marcată deja, dar asta nu înseamnă, bineînteles, ca puteţi trece la “pasul” următor. Ba chiar din contră! Masturbarea este un păcat – asta trebuie să o ştiţi şi să o conştientizaţi amândoi şi să vă opriţi din ceea ce faceţi acum. Însă aceasta nu v-o spun ca pe ceva imperativ, în sensul că voi ar trebui să faceţi neapărat aşa pentru ca aşa vi s-a spus…

Tocmai din cauză că sunteţi oameni mari şi stiţi că masturbarea este un păcat, înseamnă că gândiţi suficient de mult ca să renunţaţi la păcat odată ce îl şi ÎNŢELEGEŢI ca păcat. Citește în continuare »


De unde vine ispita?

După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creştinul este ispitit de diavolul din opt părţi, şi anume :

1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoinţe şi virtuţi peste puterile noastre proprii. adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de toată noaptea şi alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârşiţi.

2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleşeală şi lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voinţa, raţiunea, mustrarea conştiinţei, bărbăţia şi stăruinţa în lupta cea duhovnicească.

Citește în continuare »


Sinceritate sau diamant?

Care dintre acestea doua este mai rara? Care este mai valoroasa?

Diamantul este una dintre cele mai rare resurse, si datorita acestui lucru dar si a frumusetii sale, are pretul foarte ridicat. Cine si-l permite (ca bijuterie, pentru ca am facut referire la frumusetea sa)? Doar oamenii bogati.

Prin comparatie, sinceritatea este dorita, dar nu este oferita. Si atunci se ajunge in situatia  in care oferta de sinceritate este foarte mica, iar cererea imensa. Care este pretul sau? Cine si-o permite?

De la Alexandre Dumas  avem un citat: „Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor saraci”. Poate nu este chiar asa, poate nu este singura bogatie a oamenilor saraci. Dar in mod sigur, este cea mai mare bogatie a acelora care o poseda.

Citește în continuare »