Cu post îmi bucur nădejdea mea
Postat: 12 martie 2011 Înscris în: Cuvinte de invatatura, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte | Tags: post, Postul Mare, Rugaciuni pe malul lacului, Sf. Nicolae Velimirovici Un comentariu
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou.
Postul îmi grăbeşte pregătirile pentru venirea Ta, singura aşteptare a zilelor şi a nopţilor mele.
Postul îmi subţiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai uşor cu duhul.
În timp ce Te aştept, nu doresc nici să mă hrănesc cu sânge, nici să jertfesc viaţa vreunei creaturi, astfel încât animalele să poată simţi bucuria aşteptării mele.
Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.
Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, şi totuşi foarte dificil pentru cineva care pur şi simplu îl practică.
De aceea am adus postul în sufletul meu spre a-L curăţi de multele sale necurăţii şi spre a-l pregăti doar pentru Tine ca pe o fecioară.
Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei privind CAUZELE crizei, ale tulburărilor sociale, despre PLANUL DE INROBIRE mondială şi SOLUŢIILE DUHOVNICEŞTI
Postat: 30 decembrie 2010 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte, Vitamine de criza | Tags: criza, masuri anticriza, milostenie, post, rugaciune, Sfanta Liturghie, Sfintele Taine Scrie un comentariu
„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-creditorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
Predică la Duminica a X-a după Rusalii a Pr. Cleopa (Despre puterea credinţei, a postului şi a rugăciunii)
Postat: 2 august 2010 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte, Tineri | Tags: Adormirea Maicii Domnului, credinta, post, Pr. Cleopa, rugaciune, vindecare Scrie un comentariu
Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar,
veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta;
şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20)
Iubiţi credincioşi,
Cînd omul va avea credinţă dreaptă şi tare, unită cu fapte bune şi mai ales rugăciune şi post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facă minuni mari şi să primească de la El tot ce va cere, spre folosul sufletului lui şi al altora.
Acest adevăr ni-l arată Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, în Sfînta Evanghelie care s-a citit astăzi, prin următoarele cuvinte: De veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20). Apoi arătînd puterea cea mare a postului şi a rugăciunii, zice: Dar acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 21).
Pentru a ne putea da seama de puterea credinţei, vom aduce mărturia Sfîntului Apostol Pavel care, arătînd multe din faptele credinţei, zice: Prin credinţă pricepem că s-au întemeiat veacurile cu Cuvîntul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd… Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pămînt ca să nu vadă moartea. Prin credinţă, Noe, luînd înştiinţarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mîntuirea casei sale… Prin credinţă, Avraam, cînd a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge… Prin credinţă, însăşi Sarra a prins putere să zămislească fiu (deşi trecuse de vîrsta cuvenită), pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce îi făgăduise.
Orice păcat este un atentat împotriva Lui Dumnezeu (Sf. Nicolae Velimirovici)
Postat: 24 martie 2010 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: Invierea Domnului, ortodoxie, pacate, patimi, post, Postul Mare, Sf. Nicolae Velimirovici 2 comentarii
“Dumnezeu este ultima tinta a tuturor pacatelor.
Cand minti, minti pe Dumnezeu.
Cand furi, furi pe Dumnezeu.
Cand te mandresti, te mandresti inaintea lui Dumnezeu.
Cand urasti, urasti pe Dumnezeu.
Cand faci un juramant, drept sau nedrept, il faci lui Dumnezeu.
Cand desfranezi, te arunci cu necuratie asupra lui Dumnezeu.
Cand nu-ti iubesti parintii, nu-l cinstesti pe Dumnezeu.
Cand invidiezi, invidiezi pe Dumnezeu.
Cand esti zgarcit fata de cei saraci, esti zgarcit fata de Dumnezeu.
Cand cugeti raul, il cugeti impotriva lui Dumnezeu.
Cand vorbesti de rau, vorbesti de rau impotriva lui Dumnezeu.
Cand savarsesti raul, il savarsesti impotriva lui Dumnezeu.
Cand negi adevarul, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi binele, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi viata, il negi pe Dumnezeu.
Cand negi dragostea, il negi pe Dumnezeu.
Orice pacat este un atentat impotriva lui Dumnezeu.”
Continuarea cuvântului Sfântului Nicolae – pe război întru cuvânt.
Întâmpinarea Domnului în inimile noastre
Postat: 3 februarie 2010 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, Dreptul Simeon, Iisus, Intampinarea Domnului, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, Proorocita Ana, sarac, sfant, smerenia Scrie un comentariu
De multe ori ne întrebăm de ce ne este aşa dragă sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului”? De multe ori înţelegem, dar apoi iarăşi intrăm într-un con de umbră din cauza neluării aminte şi a îndepărtării de Dumnezeu şi avem nevoie, iarăşi şi iarăşi, de a ni se reaminti, în fiecare an, cele ce trebuie să purtăm pururea, în gând şi în inimă.
Şi acest praznic este unul măreţ – tocmai prin smerenie, căci întocmai ca şi la Naşterea Domnului, pe cât este de mare smerenia, pe atât de mare este Slava Sa, la care îi face co-participanţi şi pe robii Săi.
La Naştere, în ieslea cea neştiută, pe Pruncul nou născut L-au vestit îngerii, şi L-au întâmpinat păstorii, I s-au închinat Magii, daruri de preţ aducându-I, cu toţii mărturisind naşterea Împăratului şi Mântuitorului lumii.
La patruzeci de zile de la Naştere, când noi prăznuim Întâmpinarea Domnului, regăsim aceeaşi smerenie, căci Maica Domnului, însoţită de dreptul Iosif, vine la Templu pentru a împlini totul conform Legii, şi încă aduce jertfa celor săraci. Nimic nu pare aici ieşit din comun, nimic care să atragă atenţia. Dar şi aici, Pruncul este întâmpinat şi mărturisit ca Mesia. De această dată, cei care-l întâmpină pe Fiul lui Dumnezeu nu sunt păstorii sau magii, ci doi bătrâni venerabili, iubitori de Dumnezeu: dreptul Simeon şi proorociţa Ana. În smerenia lor, aceşti doi martori ai prezentării lui Iisus la templu strălucesc prin darul lui Dumnezeu. Ei sunt prăznuiţi a doua zi, pe 3 februarie.
Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii necăsătoriţi
Postat: 1 februarie 2010 Înscris în: Copii si parinti, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, curatie, cuvant, dragoste, educatie, feciorie, iubire, masturbare, moarte, necaz, pacat, patima, post, prieteni, sexualitate, sfant, sleeping together, suflet, tinerete 5 comentarii
Am auzit, mai demult, pe cineva întrebând pe un site: „Şi eu, când eram mai mică, am suferit fiind chinuită de păcatul masturbării, dar acum nu mai fac acelea. În prezent sunt la facultate, stau în cămin şi am un prieten şi cum e şi el cu mine la acelaşi cămin la aceeaşi facultate şi în aceeaşi grupă evident că stăm împreună în cameră (deşi ştiu că nu ar trebui). Sunt mai multe: eu sunt cam emotivă, timidă şi din cauza asta stau cu el si facem asta, dar nu l-am lasat sa faca dragoste (sex) cu mine pentru că ştiam că e păcat. Dar dacă facem asta, e ca şi cum am face dragoste, nu e aşa?„
Înţeleg ceea ce zici, dar chiar dacă nu faci dragoste efectiv, faptul că vă atingeti în felul acela, nefiind căsătoriţi, este desfrânare, este păcat.
Nu trebuie sa faci neapărat, efectiv, dragoste. Mintea voastră este marcată deja, dar asta nu înseamnă, bineînteles, ca puteţi trece la “pasul” următor. Ba chiar din contră! Masturbarea este un păcat – asta trebuie să o ştiţi şi să o conştientizaţi amândoi şi să vă opriţi din ceea ce faceţi acum. Însă aceasta nu v-o spun ca pe ceva imperativ, în sensul că voi ar trebui să faceţi neapărat aşa pentru ca aşa vi s-a spus…
Tocmai din cauză că sunteţi oameni mari şi stiţi că masturbarea este un păcat, înseamnă că gândiţi suficient de mult ca să renunţaţi la păcat odată ce îl şi ÎNŢELEGEŢI ca păcat. Citește în continuare »
Despre frustrarea în faţa variantelor multiple. Costurile de oportunitate
Postat: 9 decembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, costurile de oportunitate, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, frustrari, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 11 comentarii
Am constatat cu toţii că dacă avem de ales între 100 de canale TV pentru a găsi ceva la care să ne uităm, că serile se desfăşoară cam aşa: începem prin a vedea ce e pe canalul al treilea, apoi pe al cincilea, apoi trecem pe canalul 1 si tot aşa. Iar la sfârşit constatăm că n-am văzut nimic. Ne petrecem timpul trecând de la un canal la altul, fără să stăm mai mult de 30 de secunde pe unul.
Tot aşa se întâmplă şi pe internet, chiar când navigăm printre site-uri ortodoxe, pentru că am început să căutăm senzaţionalul, am început chiar şi din credinţa noastră sfântă sa alegem numai ce e mai ieşit din comun, căutăm ce ni “se potriveşte”. Doar aşa-i la modă, nu?
Serile noastre seamănă, în felul acesta, cu un mozaic de scene neterminate si ne simţim frustraţi si nesatisfăcuţi, sau din contră, amăgindu-ne că am înţeles, când de fapt n-am înţeles mare lucru sau şi mai rău, n-am înţeles nimic! Pentru că ortodoxia nu e senzaţională, ci este smerită – şi tocmai aici este senzaţionalul ei, dar această latură nu poate fi cunoscută decât prin revelaţie…
Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae
Postat: 6 decembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, blandete, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Ier. Nicolae, sfant, suflet Un comentariu
Ne confruntăm astăzi cu fel şi fel de „păreri”, venite atât din afara Bisericii, cât şi din interior, păreri proprii ce exprimă adevăruri de credinţă greşit înţelese, din varii motive, de cele mai multe ori din înălţarea minţii şi mândria de a gândi ceva în mod autonom.
Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, ne oferă un exemplu de comportament în discuţiile cu aceştia şi în general, cu toţi semenii noştri. Episodul cu Arie, dacă la acesta vă aşteptaţi – este şi acela este un exemplu, însă palma aceea vine după îndelungi discuţii, după multe rugăciuni şi postiri – şi nu despre acel episod intenţionam să scriu. Ci despre blândeţea Sf. Nicolae, despre acea blândeţe despre care spune Sf. Ioan Hrisostom că „vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă”, căci se cuvine să fim blânzi în discuţiile cu toţi, dar să ţinem credinţa, căci spune Sf. Vasile Cel Mare: „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credinţa în Dumnezeu” – şi despre Care Dumnezeu putea să vorbească Marele Vasile, dacă nu de Cel pe Care-L marturisim în Simbolul de Credinţă?
În faţa oglinzii duhovniceşti
Postat: 18 noiembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, parinti, patimi, placere, Pofte, post, prieteni, suflet 3 comentarii
Pentru că am de scris despre un lucru mai greu de înţeles, m-am gândit să vă amintesc o întâmplare, care poate să ne lămurească mai bine cuvântul nostru. În preajma unui târg de vite (sau iarmaroc) se afla un magazine mare de sticlărie. Între alte lucruri scumpe de sticlă, erau şi diferite soiuri de oglinzi mari de perete.
Într-o bună zi, când venea lume multă la iarmaroc, erau întinse la arătare în vitrina magaziei cele mai frumoase obiecte de sticlă, între care se afla şi o oglindă mare cu ramă.
Toţi târgoveţii care treceau pe alături de magazine îşi vedeau chipul în oglindă. Unii dintre ei se opreau anume ca să-şi potrivească pălăriile în faţa oglinzii.
Din întâmplare, a trecut pe alături şi un negustor de vite, care ducea de funie un ţap voinic şi nişte capre la iarmaroc.
Cateheza păcatului, partea III: Despre păcatele împotriva Duhului Sfânt
Postat: 19 octombrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, cateheze, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 5 comentarii
Pregatirea aperceptiva:
In cuvintele noastre din trecut am vorbit despre pacat si am vazut ca Biserica le imparte in: usoare si grele, iar pe cele grele in: capitale, impotriva Sf. Duh si strigatoare la cer. In incheiere la pacatele capitale am raspuns la intrebarea de ce uraste Dumnezeu si Biserica, pacatul? Pentru ca el ne strica si ne ucide pe noi.
Anuntarea:
Astazi cand vom vorbi despre „Pacatele impotriva Sf. Duh” vom vedea cum duce pacatul la distrugerea noastra.
Tratarea:
Intrucat toata lucrarea de sfintire si mantuire se implineste de Duhul cel trimis de la Tatal de Mantuitorul, atunci acelea vor fi pacatele impotriva Sf.Duh, care se impotrivesc lucrarii Lui, mai ales impotriva credintei, nadejdii, dragostei.
Cel dintai pacat impotriva Sf. Duh este nepocainta pana la moarte cu indreptatirea indrazneata ca Dumnezeu este iubire si trebuie sa ierte. Credinta slabeste, faptele bune lipsesc si sfarsitul te gaseste in pacat si asa te fixeaza in aceasta stare – despartit de Dumnezeu.
Cateheza păcatului, partea II: Despre păcatele strigătoare la cer
Postat: 4 septembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 4 comentarii
Iubitii mei frati,
Nu-i asa ca ori de cate ori ne aflam aici in Biserica, ne simtim mai departe de pacat? Si aceasta pentru ca suntem mai aproape de Dumnezeu; suntem doar in Casa Lui si aici toti, toti care ne-am strans laolalta in Casa Domnului, nu avem nici un gand strain, ci cu o gura si o inima slavim numele Lui. Spun aceasta pentru ca precum stiti, de catva timp noi vorbim despre pacat, pacatul – marele dusman al vietii noastre. Si v-aduceti aminte, cum in ultimele noastre convorbiri duhovnicesti noi am staruit pe larg asupra pacatului. Spuneam ca pacatul e calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera a voii lui Dumnezeu, fie prin gand, cuvant sau fapta.
Am aratat ca pacatul e de doua feluri : stramosesc de la Adam si Eva – nasterea noastra dupa fire – si personal. Pacatul personal se poate savarsi de fiecare din noi in parte. Pacatul personal este de doua feluri: usor si greu.
Pacatele usoare sunt acele pacate care nu atrag dupa ele pierderea Harului Divin. Pacatele grele insa sunt acelea care tind catre pierderea Harului Divin si sunt impartite in trei grupe mari: capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la cer. Astazi vom vorbi despre pacatele strigatoare la cer.
Cateheza păcatului, partea I: Despre păcatele capitale
Postat: 31 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, suflet, Tineri 2 comentarii
Pacatul este de doua feluri : stramosesc si personal. Pacatele personale sunt pacate usoare si pacate grele. Pacatele grele sunt acelea prin care omul cu multa rautate a voiei sale face lucruri oprite lamurit de poruncile lui Dumnezeu. Ele racesc in om dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Pacatele grele sau pacatele de moarte de bunavoie sunt de trei feluri:
1) Pacatele capitale sau pacatele de moarte;
2) Pacatele impotriva Duhului Sfant;
3) Pacatele strigatoare la cer.
Pacatele capitale sunt in numar de sapte : mandria, iubirea de arginti, desfranarea, pizma, lacomia, mania, lenea.
Omul e facut de Cel Atotputernic pentru preamarirea lui Dumnezeu in tot timpul vietii lui pamantesti, prin faptele lui cele bune. Totusi, cand traieste, omul pacatuieste. Cade in mandrie, lacomie, iubire de bani, isi intineaza trupul in desfranare, uraste pe aproapele si pe Dumnezeu.
Despre desfrâul Europei
Postat: 26 august 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Vlădica Nicolae (Sf. Nicolae Velimirovici), cel “întocmai cu apostolii”, este numit Noul Ioan Gură de Aur al Bisericii Sârbe (chiar de catre Sf. Iustin Popovici). Critica pe care Sf. Nicolae a făcut-o Europei este valoroasă nu numai prin faptul că este făcută după principii creştine; este valoroasă mai ales pentru că izvorăşte dintr-o minte creştină, dintr-un suflet care a mers pe calea sfinţeniei. Citind cuvintele Preasfinţitului episcop Nicolae, ne putem da seama cât de superficial este modul în care judecăm Europa contemporană. Trăind cu câteva decenii înaintea noastră, într-o Europă mult mai curată decât cea de astăzi, el a observat rănile care sunt trecute cu vederea de către analiştii convenţionali.
Despre păcatul împotriva Duhului Sfânt
Postat: 20 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, pacatul impotriva Duhului Sfant, parinti, post, Pr. Galeriu, prieteni, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Mantuitorul nostru Iisus Hristos rosteste aceasta sentinta grava: „Orice pacat, orice hulire se va ierta oamenilor, dar hulirea impotriva Duhului Sfant nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei: 12, 31-32).
Constiinta noastra se vede confruntata, prin acest cuvant divin, cu o intrebare tulburatoare: in ce consta acest pacat impotriva Duhului, impotriva Duhului Sfant, care nu va fi iertat nici in veacul de acum si nici in cel viitor?
In fata unei asemenea marturii divine, noi credem ca trebuie sa ne intrebam, mai intai, ce inseamna iertarea in intelesul ei cel mai adanc. Cu certitudine, in intelesul evanghelic al cuvintelor Mantuitorului, iertarea nu este un simplu act juridic sau gratial, o decizie in virtutea careia vinovatia mea nu-mi mai este imputata, dar ma lasa in aceeasi stare decazuta de mai inainte.
In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: „fiule, iertate iti sunt pacatel tale”. Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii carturari de fata cugetau in inimile lor: „Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cugetati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul – s-a sculat indata” (Marcu: 2, 3-12). – Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare.
DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA (Pr. Cleopa)
Postat: 14 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: Adormirea Maicii Domnului, biserica, copii, credinta, crestin, cuvant, educatie, Iisus, Maica Domnului, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sfant, suflet, Tineri 2 comentariiDin “Călăuză în credinţa ortodoxă”
Editura Episcopiei Romanului 2003
Capitolul 6
DESPRE
PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA
(Sectarii nu admit nici preacinstirea Maicii Domnului)
Sectarul: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce voi, ortodocşii, o cinstiţi atât de mult şi vă închinaţi la ea ca la Dumnezeu?
Preotul: Noi pe Preasfânta Fecioară Maria şi Născătoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult ca pe toţi sfinţii şi îngerii, dar totuşi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce se dă ei se numeşte preacinstire (supravenerare), şi ei i se cuvine această preacinstire pentru că ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o „prietenă” a Lui, asemenea celorlalţi sfinţi. De aceea se spune în cântarea bisericească (axionul): «Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii». Ea este mai presus decât sfinţii şi îngerii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel i s-a închinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28–29), şi în acelaşi chip i s-a închinat ei şi Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40–43). Însăşi Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile: Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic… (Luca 1, 48–49), adică cinstirea ei este voită de Dumnezeu.
Cuvânt către cei ce în fiecare zi păcătuiesc şi în fiecare zi se pocăiesc (Sf. Efrem Sirul)
Postat: 11 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, placere, pocainta, post, prieteni, rugaciune, Sf. Efrem Sirul, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrăjmaşul, plăcerea lui o săvârşeşti? Până când, iubitule, slujeşti patimilor trupeşti, celor aducătoare de moarte? Primeşte sfatul meu, că te face pe tine viu şi, curăţindu-ţi sufletul tău împreună cu trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine, Care primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc. Mântuire îţi va fi ţie dacă, deşteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile greşeşti, iar în altele iarăşi zideşti, dacă pierzi, risipeşti şi iarăşi aduni, apoi asemenea eşti cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticneşte şi cade şi, dacă face a doua oară aşa, acela este orb şi fără minte. Deci, aceasta să o ai în inima ta şi aleargă la pocăinţă cu osârdie şi roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit şi umil, flămând şi în suspine pătimind durerea, pentru cele trecute păzindu-te şi luând aminte la cele de aici înainte ale vieţii tale.
Citește în continuare »
Chipul Lui Dumnezeu în om (Sf. Ignatie Briancianinov). Al Cui chip să purtăm? (7)
Postat: 7 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, chip, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Ignatie Briancianinov, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Omule! Pricepe vrednicia ta. Priveste poienile si tarinile, râurile întinse, marile nesfârsite, muntii înalti, pomii cei preafrumosi, toate fiarele si dobitoacele pamântului, toate fiarele si pestii care umbla în întinderile apelor, priveste stelele, luna, soarele, cerul: toate acestea sunt pentru tine totul a fost menit sa îti slujeasca. Afara de lumea pe care o vedem, mai este si lumea cea nevazuta cu ochii trupesti, neasemuit mai minunata ca cea vazuta. Si lumea nevazuta este pentru om.
Cum a cinstit Domnul chipul Sau! Ce rost înalt i-a menit! Lumea vazuta e doar pridvorul pregatitor al unui locas neasemuit mai maret si mai larg. Aici, ca într-un pridvor, chipul lui Dumnezeu este dator a se împodobi cu ultimele trasaturi si culori, pentru a capata cea mai desavârsita asemanare cu Originalul sau Cel Atotsfânt si Atotdesavârsit, ca întru frumusetea si minunatia acestei asemanari sa intre în acea camara unde Originalul petrece în chip de nepatruns, marginindu-si, parca, nemarginirea Sa spre a Se arata iubitelor Sale fapturi întelegatoare.
Chipul Treimii-Dumnezeu este treimea-om. Cele trei fete în treimea-om sunt cele trei puteri ale duhului sau, prin care se arata fiintarea duhului. Gândurile noastre si simtirile cele duhovnicesti arata fiintarea mintii, care, vadindu-se cu limpezime, ramâne totodata cu totul nevazuta si neurmata.În Sfânta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti este numit „duh” fie sufletul îndeobste, fie o putere aparte a sufletului. Parintii numesc aceasta putere a sufletului putere cuvântatoare. Ei o împart în trei parti: minte, gând sau cuvânt, si duh. Ei numesc „minte” însusi izvorul, însusi temeiul atât al gândurilor cât si al simtirilor duhovnicesti. Citește în continuare »
„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc”
Postat: 6 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
În Postul Paştelui, un creştin a început să ajuneze în fiecare zi, până la apusul soarelui. Toţi colegii de serviciu îl lăudau pentru nevoinţa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot să le facă sfeştanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevoinţa colegului lor, acesta a întrebat:
– Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
– Nu, dar mă descurc, nu îmi e greu.
– Chiar dacă nu îţi e greu, tot e bine să ceri binecuvântare de la părintele tău.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
Faptele bune se fac în ascuns
Postat: 6 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
O fată credincioasă a plecat cu colegii şi cu diriginta ei într-o vacanţă la munte.
În fiecare seară, în faţa taberei se organiza o discotecă. Aproape toţi elevii dansau, dar fata îşi lua cartea de rugăciuni şi se ducea să îşi facă canonul în camera bucătăresei şefe. Bucătăreasa, rudă cu mama fetei, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Aşa că s-a bucurat că fata vroia să se roage în camera ei.
Un băiat, care o plăcea pe fată, tot căuta să o găsească în discotecă, să o invite la dans, dar nu o găsea. Întâlnind-o la cantină, a întrebat-o:
Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul
Postat: 31 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Adormirea Maicii Domnului, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sarbatori, suflet, Tineri 12 comentarii
Astăzi a început postul Sfintei Marii, postul dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Sântămăriei Mari sau postul lui August, cum mai este numit de popor, se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.
Cum se ţine Postul Adormirii Maicii Domnului?
Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică până la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.
SOŢIA – SLAVA BĂRBATULUI
Postat: 30 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: avraam, boala, casatorie, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rebecca, sarac, Sf. Ioan Gura de Aur, sfant, suflet, Tineri, virtute Scrie un comentariu
Textul de mai jos face parte din omilia „Laudă lui Maxim şi despre ce fel de soţie trebuie să ne luăm„, din Catehezele Maritale, ale Sf. Ioan Gură de Aur. E un text de mare folos atât băieţilor, bărbaţilor care-şi caută mireasă, cât şi viitoarelor mirese, dar tot atât de folositor este şi soţilor, sau părinţilor.
Tu însă, când vrei să-ţi iei nevastă, alergi cu multă grăbire la legile cele din afară şi stând asupra lor, le cercetezi în toată amănunţimea: cum să fie femeia, să nu aibă copii, dacă are copii, dacă are doi sau trei, şi ce fel de tată are, dacă ea se poate folosi de bunurile proprii, dacă mai are şi alţi fraţi la moştenire, ce parte îi revine [viitorului] soţ, şi când soţul va deveni stăpân peste toate ale ei ca să nu lase pe nimeni să ia nici o fărâmă din averea ei, şi în ce condiţii este lipsit acesta de toată averea. Şi multe altele de acest fel cercetând cu sârguinţă în legătură cu soţia, pe toate le cuprinzi şi le scrutezi ca nu cumva, în vreun fel, ceva din lucrurile cuvenite femeii să ajungă la altcineva. Şi cu toate că – ceea ce am şi spus – dacă se întâmplă ceva la care nu te-ai gândit, se va face pagubă în bunuri, însă nu laşi nimic dintre acestea trecut cu vederea. Aşadar, cum nu este lucru aiurit ca pentru nişte bunuri ce se vor i pierde să arătăm atâta sârguinţă, iar pentru primejdia ce ni se face sufletului şi pentru pedepsirile de acolo să nu mişcăm un deget, când ar trebui ca mai întâi de toate celelalte pe acestea să le căutăm şi pentru acestea să ne preocupăm şi să ne tocmim cu de-amănuntul.
De aceea, vă rog şi vă sfătuiesc pe cei ce urmaţi să vă însuraţi, să ieşiţi în întâmpinarea lui Pavel şi să citiţi legiuirile despre nuntă aşezate de el, şi să vă instruiţi mai întâi ce porunceşte să facem, să [cercetaţi] acea femeie dacă este rea şi vicleană ori robită de beţie, batjocoritoare, fără pic de minte, ori are alt scăzământ de acest fel, şi abia după aceea să vorbiţi despre nuntă. Dacă vezi că [Pavel] îţi dă [deplină] putere [să cercetezi], găsind una din aceste patimi la aceea, desparte-te de ea şi ai cutezanţa de a-ţi lua alta, ca să fii departe de orice primejduire. [Dar să-ţi lepezi femeia după nuntă] nu îngăduie, ci porunceşte ca pe cea care are toate celelalte neputinţe în afară de desfrâu, s-o iubeşti şi s-o ţii la tine, şi astfel te asigură că [trebuie] să porţi toată răutatea femeii. Citește în continuare »
Ce mâncăm în post?
Postat: 28 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: alimentatie, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 28 comentarii
La începutul fiecărui post multe dintre magazine pun la vedere standuri întregi cu „produse de post”. V-aţi întrebat vreodată ce conţin produsele respective? Pentru a avea o alimentaţie sănătoasă în post, facem apel la câteva sfaturi ale Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti:
Postul are o foarte mare eficienţă pentru organismul omului, demonstrată ştiinţific. Perioadele de post au fost aşezate cu foarte mare înţelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadă de detoxifiere şi adaptare la perioada următoare. Eficienţa este valabilă însă numai dacă ţinem cont de anumite reguli în perioada postului, şi anume:
Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)
Postat: 21 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Asigurări, biserica, boala, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 8 comentarii
Cărţi de credit, linii de credit etc. – tot acest sistem pare a fi o mână întinsă celor mulţi şi nevoiaşi care fără acest sistem nu ar putea să-şi asigure un cămin pentru familie. Totuşi efectul nu prea pare a fi aşa de roz. Bunicii au reuşit plecând de la zero ca până la vârsta de 30 de ani să-şi facă casă şi să-şi încropească o gospodărie suficientă fără nici un sistem bancar de creditare, într-o ţară nevoiaşă. Eu, la 30 de ani încă mai locuiam în apartamentul părinţilor. Acum, trăind într-o ţară “civilizata” (n.n. Canada), cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumpărat o casă, dar care de fapt nu-i a mea până nu o plătesc integral (adică în 25 de ani dacă totul merge bine), ci a băncii care m-a creditat. Şi în situaţia asta sunt cei mai mulţi care au salarii bune în ţările civilizate. Adică se înhamă la un credit pe viaţă pentru a avea o casă. Dar de ce nu ar putea să-şi construiască singuri casă fără a apela la credite? Pentru că tocmai acest sistem de creditare a dus la creşterea artificială a preţului caselor. Astfel dacă acum 60 de ani până pe la 30 de ani omul putea să-şi facă casă şi era a lui, acum până pe la 30 de ani omul poate avea o casă dar nu-i a lui, ci trebuie să muncească o viaţă pentru a o câştiga. Citește în continuare »
Al Cui chip să purtăm? (6) Sf. Cuvioasă şi Mironosiţă Veronica – Pildă de negrăită milă
Postat: 11 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, Chipul Lui Hristos, copii, credinta, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Cuvioasa si Mironosita Veronica, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Câte exemple putem lua de la sfinţi! O femeie sfântă ne apare ca pildă tuturor, de a intelege cum putem noi, oameni simpli si neputinciosi, nu numai sa nu participam sau sa fim complici la uciderea prin batjocura si hula a lui Hristos, dar sa si aducem o mangaiere, sa Il vedem si sa Il cercetam pe Cel ce se regaseste in toti fratii nostri mai mici.
Viata Sfintei Cuvioase si Mironosite Veronica sa ne arata ca ea este femeia despre care ne relateaza Evanghelia, care avand de 12 ani scurgere de sange, a fost tamaduita doar atingandu-se de poala hainei Mantuitorului. La putina vreme, Cuvioasa avea sa aiba ocazia sa-I “intoarca” acest dar minunat si, mai degraba, siesi sa-si sporeasca Darul – si apoi sa-l imparta mai departe omenirii, prin ceea ce numim prima Icoana nefacuta de mana – printr-un gest care avea sa implice, si el, legatura tamaduitoare cu aceeasi substanta a vietii, sangele, de aceasta data al Dumnezeului-Om.
„Mai avem 96 de luni să salvăm lumea!” – unul dintre mesajele date în atenţia consumatorilor din lumea întreagă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, new world order, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Aceasta este o afirmaţie a Prinţului Charles în faţa unor importanţi actori din industrie, într-un discurs în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la viitorul planetei. Conform calculelor sale, mai avem doar 96 de luni ca să salvăm lumea.
Capitalismul şi consumerismul au adus lumea la marginea colapsului economic şi climatic, preţul plătit pentru capitalism şi consumerim fiind, pur şi simplu, mult prea mare, în condiţiile în care s-a ajuns la ora actuală la o dublă criză: una economică şi una a mediului. Moştenitorul Coroanei Britanice a ţinut să precizeze că natura este cea mai mare bancă din lume şi, dacă nu se încearcă salvarea ei, odată ce va intra în „faliment”, nimeni nu va mai putea să o salveze.
Concepţia creştină despre muncă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, munca, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri Scrie un comentariu
“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat: „Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca” (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.
Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.
Sf. Siluan Athonitul – „Convorbiri cu nişte copii”
Postat: 7 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Nişte copii drăguţi alergau prin luncă, culegeau flori, cântau şi se bucurau, pentru că în ei sălăşluia harul lui Dumnezeu. Dar iată că au văzut un monah şi i-au spus:
– Priveşte! Domnul a împodobit cerul cu stele şi pământul cu râuri şi grădini; vulturi zboară în înălţimi deasupra norilor şi se desfată cu frumuseţea naturii, păsările cântă vesele în dumbrăvi şi în poieni, dar tu, monahule, şezi în chilie şi nu vezi toată frumuseţea lui Dumnezeu. Şezi şi plângi. De ce plângi în mica ta chilie când soarele străluceşte şi luminează toată lumea în frumuseţe şi pretutindeni e bucurie pe pământ?
Aşa au întrebat nişte copii pe un monah, iar el le-a răspuns:
Rugăciunea – a patra stare a conştiinţei umane
Postat: 3 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
La o conferinţă a oamenilor de ştiinţă relativ recentă, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul “Ultimele performanţe ale ştiinţei în domeniul cunoaşterii despre conştiinţă”, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doctor în ştiinţe biologice şi candidat în medicină, prezidentul Asociaţiei de psihopunctură din Sanct-Peterburg, conducătorul laboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihonevrologic “V. M Behterov”, profesorul V. B. Slezin şi a candidatului în ştiinţe medicale I. Ia. Râbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanţilor din diverse ţări şi orientări ştiinţifice, este vorba de descoperirea unii fenomen neobişnuit (şi unic) – despre starea deosebită a omului în timpul rugăciunii. Mai amănunţit despre această descoperire ştiinţifică ne povesteşte chiar unul din autorii acestei cercetări, D-l V. B. Slezin.
Două dintre cele mai cunoscute companii britanice – beneficii din afacerile cu sclavi
Postat: 1 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, boala, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, freshfields, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rothchild, sarac, sfant, suflet, Tineri 2 comentarii |
Am aflat zilele astea (din surse „oficiale”) că două dintre cele mai cunoscute companii britanice, banca Rothschild şi firma de avocatură Freshfields, au obţinut beneficii financiare, în trecut, din afacerile cu sclavi, potrivit Financial Times. Toate acestea în timp ce ambele companii sunt cunoscute ca oponenţi ai sclaviei (!!!).
În cazul Rothschild, documente din arhiva naţională a Marii Britanii arată că întemeietorul instituţiei de credit, Nathan Mayer Rothschild, a obţinut venituri folosind sclavi drept garanţii pentru împrumuturile acordate proprietarilor de sclavi. Creditul acordat de guvernul britanic proprietarilor de sclavi, în anii 1830, când sclavia a fost abolită, a reprezentat cea mai costisitoare acţiune de salvare a unei ramuri industriale, ca procent din cheltuielile guvernamentale anuale. Echivalentul de azi al sumei este mai mare, chiar, decât programul de salvare a sistemului bancar implementat anul trecut de guvern.
În privinţa fondatorului firmei de avocatură Freshfields, documentele arată că el şi fiul său aveau mai mulţi clienţi proprietari de sclavi, în marea lor majoritate din Caraibe. Avocaţii administrau proprietăţile deţinătorilor de sclavi şi, într-un caz, au încercat să pretindă onorarii prin intermediul programului prin care guvernul a compensat proprietarii după abolirea sclaviei.
Din actualitatea gândirii politico-economice a lui Mihai Eminescu
Postat: 29 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, Tineri | Tags: credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, moarte, necaz, pacat, post, sfant, suflet 2 comentarii
Am avut neplăcuta datorie – căci pentru individ poate deveni o continuă neplăcere – de-a constata un adevăr despre care mă mir că nu-l formulaseră alţii înaintea mea, de vreme ce plutea în aer şi se impunea de sine însuşi, de-a constata adică că tocmai în România poporul românesc n-a ajuns – decât cu rare escepţii – de-a da espresie fiinţei sale proprii. În viaţa publică, în şcoli, în literatură chiar s-a superpus o promiscuitate etnică, din părinţi ce nu vorbeau în casa lor româneşte, şi această pătură superpusă e cuprinsă de-un fel de daltonism intelectual faţă cu calităţile unuia dintre cele mai inteligente şi mai drepte popoare, poporul românesc.
Întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciş şi-n curmeziş, până-n Tisa şi-n Dunăre, şi am observat că modul de-a fi, caracterul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al populaţiunilor din oraşe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputaţii ş.a.m.d. Citește în continuare »
Scrisoare unui comerciant aflat în suferinţă, pe care toţi l-au părăsit
Postat: 29 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 7 comentarii
Îmi scrii că eşti pierdut. Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii.
E pierdută averea, nu eşti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamnă deocamdată că e pierdut omul. Bogăţia nu s-a născut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vieţii; la sfârşitul vieţii ea trebuie să se dezlipească de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, însă, mai înainte de sfârşitul vieţii tale, şi acest lucru te amărăşte – dar el tocmai că multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindcă dezlipindu-se de bogăţia putredă a pământului, au avut mai multă vreme să îşi îmbogăţească sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leapădă povara bogăţiei tocmai în ceasul când leapădă şi povara trupului, poate să fie prea târziu pentru tot şi să fie totul pierdut.
Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)
Postat: 25 iunie 2009 Înscris în: Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, placere, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.
Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).
Legea eredităţii duhovniceşti (2)
Postat: 23 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, iubire, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, ereditate duhovnicească, Iisus, moarte, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii |
Ce vor moşteni copiii, dacă părinţii lor nu vor fi în stare să corecteze manifestările negative ale temperamentului lor în comportament şi în comunicarea cu ceilalţi oameni? Problema aceasta rămâne deschisă. Poate că dezlegarea ei va fi oferită de enigmaticele cuvinte ale înţeleptului vechi-testamentar. Acesta, fiind urmaş al unui neam binecredincios, dă mărturie despre sine precum urmează: eram copil iscusit, şi de suflet încă m-am întâmplat bun; şi mai vârtos, bun fiind, venit-am într-un trup fără de prihană (Înţ. Solomon 8, 19-20).
Întemeindu-se pe bogata sa experienţă pastorală şi medicală, mitropolitul Antonie al Surojului afirmă: „Fiecare generaţie moşteneşte de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinţii lor şi de la înaintaşii cei mai apropiaţi) caracteristici ale minţii, inimii, voinţei, particularităţi ale corpului, probleme rezolvate şi nerezolvate… Dacă părinţii au rezolvat în ei înşişi o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai şlefuită, eliberată de acea „problemă blestemată”, ca să folosim expresia lui Dostoievski. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generaţia următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Şi eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: „Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde şi până unde?” Şi „săpând” în trecutul lor, reuşeam să găsesc de câteva ori la strămoşii şi la părinţii lui aceeaşi problemă nerezolvată. Problema apărea în faţa acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă ştia că e un lucru moştenit şi că rezolvând-o o rezolvă pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul său şi pentru părinţii săi”.
SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)
Postat: 19 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, cazino, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, noroc, ortodox, pacat, pariuri, placere, post, prieteni, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii |
Fie că vor să scape de criza economică, să îşi rotunjească veniturile sau sunt doar împătimiţi ai pariurilor, peste un milion trei sute de mii de români calcă pragul agenţiilor de pariuri, în fiecare lună. Acestora li se adaugă o altă categorie, a celor care joacă la Loterie. Şi se pare că anul acesta vor fi din ce în ce mai mulţi, potrivit estimărilor preşedintelui Loteriei Române.
Din câte am înţeles eu criza asta, una dintre cauzele ei este iubirea de bani. Foarte mulţi vor să obţină banii uşor, dacă se poate şi fără muncă – de exemplu, aşa au prosperat băncile, prin iluzia dobânzii oferită deponenţilor, profitând de aversiunea faţă de risc a acestora din urmă, sau pe dobânzile reale la credite. Însă nu ştiu dacă e vorba numai de iubire de bani, pentru că unii chiar au fost aduşi într-o stare de NEVOIE permamentă, sunt foarte mulţi care abia trăiesc de azi pe mâine şi sărăcia în ţara noastră se adânceşte…
Astfel, cu greu înţeleg de ce sunt atât de multe cazinouri, săli de jocuri, agenţii de pariuri etc. Nu prea pricep ce motivaţie poate avea cineva care se duce să joace acolo, ştiind că şansa de câştig este foarte mică. Sau să joace pe internet, să parieze… Oare chiar nu înţeleg că li se flutură pe sub nas iluzia câştigului, a unei îmbogăţiri rapide? E ca şi când în faţa unui câine legat ţii un cârnat atârnat în undiţă la distanţă suficientă cât să nu-l ajungă, iar el se tot agită şi sare în lanţ sperând că-l prinde. De ce face asta? De foame. Sau de poftă.
În scopul prevenirii fraudelor – se reduc plafoanele la retragerile zilnice de pe card !?!
Postat: 17 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, buletin electronic, cip, credinta, credite, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, post, prieteni, sarac, suflet 4 comentarii
Continuă veştile „proaste” dinspre bănci, în sensul că ne apropiem din ce în ce mai mult de obligativitatea cardului bancar cu cip. Iată că această criză de lichidităţi a băncilor duce acum, împreună cu aşa-zisa lipsă de siguranţă a cardurilor cu bandă magnetică, la limitarea plafonului retragerilor zilnice de numerar.
Cum sună asta pentru mine? Păi nu ştiu cum să vă spun, dar în afară că sunt obligat, indiferent de opţiunea mea, să-mi iau salariul pe card (şi mai pierd nişte bani din administrare de cont, comision la retragere etc. etc.), în afară că nici până acum nu puteam beneficia de toţi banii de pe card odată, la nevoie (în caz că nu era o bancă deschisă în apropiere), acum acest plafon a coborât şi mai jos. Motivul? „În scopul prevenirii fraudelor” – după cum declară ei. Pentru ce? Pentru a mă forţa să trec pe cardul cu cip – cică ăsta ar fi mai sigur, de pe tipul ăsta de card aş putea retrage mai mult, pentru că ar fi mai sigur. Aş putea adăuga: şi marmota învelea ciocolata în staniol.
Gânduri către tineri
Postat: 3 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, cadou, copii, copil, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, sfaturi, suflet, Tineri 6 comentarii
O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!
Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.
Cât e de greu lumii fără soare!
Postat: 22 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, Sf. Ioan de Kronstadt, sfant, suflet, Tineri Scrie un comentariu |
Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !
Cum înţepeneşte şi amorţeşte totul de frig!
Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!
Dar cum credeţi că îi vine sufletului omenesc fără harul lui Dumnezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?
Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!
Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii
Postat: 22 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, cunoastere, cuvant, educatie, Iisus, necaz, ortodox, pacat, post, Pr. Dumitru Staniloae, prieteni, rugaciune, sensul vietii, suflet Un comentariu |
Cunoasterea Lui Dumnezeu prin imprejurarile vietii se impune tuturor crestinilor in viata practica.
Fiecare credincios il poate cunoaste pe Dumnezeu prin intermediul modului in care este condus in imprejurarile particulare ale vietii sale, uneori harazindu-i bunuri, alteori fiind privat in mod pedagogic de ele. Acest din urma mod ce conducere il numeste Sfantul Maxim Marturisitorul conducere prin judecata.
Fiecare cunoaste pe Dumnezeu prin apelul ce-l face Acesta la el, punandu-l, in diferite imprejurari, in contact cu diferiti oameni care-i solicita implinirea unor datorii, care-i pun rabdarea la grele incercari. Fiecare il cunoaste in mustrarile constiintei pentru relele savarsite; in sfarsit, il cunoaste in necazurile, in insuccesele mai trecatoare sau mai indelungate, in bolile proprii sau ale celor apropiati, ca urmari ale unor rele savarsite sau ca mijloace de desavarsire morala, de intarire spirituala, dar si in ajutorul ce-l primeste de la El in biruirea lor si a altor piedici si greutati ce-i stau in cale. E o cunoastere care ajuta la conducerea fiecarui om pe un drum propriu de desavarsire.
E o cunoastere palpitanta, apasatoare, dureroasa, bucuroasa, care trezeste in fiinta noastra responsabilitatea si incalzeste rugaciunea si care o face sa se stranga mai mult langa Dumnezeu.
Cartea anti-cip lansată de Mănăstirea Petru Vodă: “DICTATURA BIOMETRICĂ”
Postat: 21 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, buletin electronic, carte, cip, credinta, crestin, criza, cruce, dictatura biometrica, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, petru voda, post, pr iustin parvu, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Cuvânt înainte
Vrem să fim sclavi sau liberi?
Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a fiinţei sale cu desăvârşire. Citește în continuare »
Drumurile noastre, toate… (Dedicat intelectualilor)
Postat: 20 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, intelectuali, moarte, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sensul vietii, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Văd foarte mulţi semeni, mai ales dintre „intelectuali”, tăgăduindu-L pe Dumnezeu, pe Hristos – mai ales. Am folosit ghilimelele, deoarece oricâte şcoli şi diplome ar avea cineva, dacă se împotriveşte voit chemării divine pe care o poartă în suflet, e un fals – un intelectual fals, un om fals, un om care nu cunoaşte rostul, sensul vieţii.
Petre Ţuţea spunea următoarele: „Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul„.
Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Cuvânt către adolescenţi
Postat: 12 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, desfranare, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii |
Copii! Jugul sub care sunteţi băgaţi acum e mai cumplit decât cel tătăresc. Tătarii au vândut ca robi pe pieţele Asiei şi Europei mii şi mii de compatrioţi ai noştri. Acum însă, fetele noastre nu mai sunt duse în robie de tătari, ci de aşa-numita „cultură de masă”. Frângând împotrivirea ruşinii fireşti, aceasta dobândeşte rezultate mai cumplite decât focul şi sabia. Adolescenţii încep să nu mai dea doi bani pe fecioria şi curăţia date de Dumnezeu şi fireşti pentru orice om, sortindu-şi sufletul şi trupul unor chinuri cu neputinţă de ocolit. Şi băieţii, şi fetele se spurcă cu tutun şi înjurături. Răsună vorbele porcoase şi muzica drăcească. Cinismul, neruşinarea, desfrâul, cruzimea, narcomania de toate felurile au devenit fenomene de masă printre adolescenţi. Copiii sunt provocaţi la păcat prin cultura păcatului, pentru ca noua generaţie să fie transformată în dobitoace incapabile de întemeierea unei familii normale, de efort creator, productiv, de apărarea Patriei.
A te lua după „toată lumea” înseamnă pentru adolescenţii contemporani ceea ce însemna pentru cei din secolul al XIV-lea a fi luat rob de sălbaticii Hoardei pentru a fi vândut pe piaţa sclavilor. NU VĂ LĂSAŢI CUMPĂRAŢI!
Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean
Postat: 12 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, desfranare, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 11 comentarii
„Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d)împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”
„Demonul preacurviei îl sileşte să poftească trupuri diferite. El are mai cu seamă grijă de cei care se înfrânează, pentru ca aceştia, nedobândind nimic, să lase totul baltă. Şi, mânjind sufletul, el îl încovoaie spre trebi mârşave. Ba îl face să spună, ori să asculte tot felul de vorbe ca şi cum lucrul cu pricina ar fi chiar în faţa ochilor lor.”
Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup. Din desfrânare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.
Al cui chip să purtăm? (2)
Postat: 11 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: Avva Filothei Zervakos, biserica, boala, cadou, cip, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, Tineri 14 comentarii |
Referindu-se la îmbrăcămintea femeilor, la machiaj, dar şi la cei care sunt vinovaţi pentru purtarea femeii, părintele Filothei Zervakos ne spune cele de mai jos. Poate că vor fi persoane care vor judeca aceste cuvinte ale părintelui drept „prejudecăţi”; pe aceştia îi îndemn sa citească mai atent textul.
“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.
Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!
Tâlcuirea Psalmului 108. Uneltirea împotriva Bisericii
Postat: 7 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, iuda, judecare, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, psalmi, sarac, Sf. Ioan Gura de Aur, sfant, suflet, talcuire 2 comentarii
PSALMUL 108
1. Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
3. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
5. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
7. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
8. Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
9. Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
10. Sa smulga camatarii toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui.
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
Citește în continuare »
Hristos ca gentleman şi cavaler. Încrederea – prima calitate a boierului, cavalerului şi gentlemanului. Bănuiala – trăsătura fundamentală a şmecherului
Postat: 7 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, interogatoriu, jurnalism, necaz, ortodox, pacat, post, Pr. Nicolae Steinhardt, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor – fără excepţie – ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrarie – are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.
Despre înfruntarea necazurilor şi voia Domnului (cuvinte de îmbărbătare din partea Sf. Serafim de Viriţa)
Postat: 5 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, mila, moarte, necaz, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Serafim de Virita, sfant, sfaturi, suflet, Tineri 16 comentarii |
Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949) , prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.
Din cuvintele Cuviosului Stareţ:
“Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.
“Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.
„Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.”
“Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.
Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuşi era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obişnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericeşti. De asemenea, obişnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea şi desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere.
„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur
Postat: 30 aprilie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, dans, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, credinta, crestin, criza, cruce, cutremur, dragoste, educatie, horoscop, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri, zodii 4 comentarii
Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…
Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.
Al cui chip să purtăm? (1)
Postat: 24 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: Al cui chip să purtăm?, biserica, boala, cadou, cip, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, Protos. Nicodim Măndiţă, Tineri 10 comentarii
Hristos a Înviat!
Mă gândeam zilele acestea dacă este importantă înfăţişarea noastră, felul în care arată chipul nostru, aşa cum este lăsat de Dumnezeu: bărbaţii în mod natural au barbă, iar femeile în mod natural au faţa curată, fără ruj sau fard. Bineînţeles că nu barba mântuieşte, dar haideţi să facem un mic exerciţiu, pentru bărbaţi – cum credeţi că v-aţi simţi cu barbă? Nu vorbesc de barbă precum au călugării, ci de acel semn distinctiv lăsat de Dumnezeu bărbaţilor ca să se deosebească de femei. Şi încă unul, pentru femei: v-ar fi greu să renunţaţi la ruj sau la machiaj?
De ce oare suntem atât de legaţi de aspectul fizic, de aceste lucruri deşarte? Cum am ajuns aici, astfel încât dacă aş vrea să port barbă, mi-ar fi puţin teamă de faptul că majoritatea colegilor de serviciu, majoritatea cunoscuţilor m-ar privi ciudat, ca şi când ar fi ceva în neregulă cu mine?
De la personajele lui Grigore Alexandrescu la eroii de fabulă contemporani
Postat: 9 aprilie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, buletin electronic, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Una din ultimele găselniţe ale lui Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor în guvernul Boc, este taxa forfetară pe activitatea firmelor. Domnia sa doreşte ca firmele să plătească minim 6500 lei/an impozit pe profit, indiferent dacă înregistrează sau nu profit. Chit că prin asta se face o discriminare, în sensul că desfiinţează concurenţa pentru firmele mari, constituită din micii întreprinzători care mai puteau practica preţuri rezonabile, obţinând venituri care le asigurau traiul de zi cu zi. Mai ales in aceasta perioada de criza, cand veniturile se obtin mult mai greu, sumele cheltuite pentru gasirea unui client, sau pentru punerea produsului la dispoziţia sa fiind mult mai mari decat înainte. În plus, în loc de stimulente la nivelul „de jos” al economiei, se împovarează şi mai mult.
Conform acordului cu FMI, „statul” trebuie să caute venituri în plus de 325 milioane de euro la buget din cauza scăderii PIB. Astfel, numai din pragul minim de impozit pe activitatea celor aprox. 400000 de microîntreprinderi, de 540 lei lunar (sau 1625 lei pe trimestru), guvernanţii speră să aducă, în total pe anul 2009, la bugetul de stat 1500€/an x 400000 = 600Mil €. Dacă se scad cei 170Mil € estimaţi în bugetul iniţial, rămâne un plus de cel puţin 3-400Mil €. Una dintre motivaţiile invocate pentru introducerea noului impozit forfetar este aceea că mai mult de 30% din numărul societăţilor înregistrate declară pierderi, în condiţiile unei cifre de afaceri ridicată.
Cugetarea la moarte. Cântarea „De vreme ce eu, păcătosul”
Postat: 7 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentariiUna dintre cele mai adânci şi mai cunoscute cântări bisericeşti care îndeamnă la cugetarea la moarte este „De vreme ce eu păcătosul”, o cântare specifică mai ales Postului Mare. Este una dintre preferatele mele si pe cât de mult îmi place, pe atâta uit de ea şi de îndemnul ei. „De vreme ce eu, păcătosul” ne aduce în faţă iminenţa morţii, faptul că moartea vine pe neaşteptate şi pentru copilul din leagăn, şi pentru tânărul nepăsător, şi pentru bătrânul înălbit de ani.
„De vreme ce eu, păcătosul, am văzut prea bine că această lume este deşartă şi degrab trecătoare, m-am uitat în urma mea şi am văzut moartea stând lângă mine… Și am zis sufletului meu: «Suflete, suflete, până ce eşti viu, pocăieşte-te, că trecând din lumea aceasta, nu vei mai avea vreme de pocăinţă…». Și iarăşi m-am uitat spre răsărit şi am văzut o lumină strălucind şi către mine aşa grăind: «Eu sunt Arhanghelul Mihail şi sunt trimis la tine, suflete». Iar sufletul, înfricoşându-se, a zis către dânsul: «Sfinte, Sfinte Arhanghele, mă rog, mă rog, mai lasă-mă puţin să vieţuiesc, şi-ţi voi da aurul şi argintul». Iar el a zis: «Timp ai avut, în viaţa ta, ca prin milostenie să fi cheltuit aurul şi argintul. Iar acum, numaidecât, sufletul se cere de la tine, să meargă înaintea Domnului să dea seama de faptele ce a lucrat în viaţă şi să-şi ia plata, după osteneala sa»”.
N-am cuvinte... 
Ultimele comentarii