„Standard & Poor’s a retrogradat 4 bănci greceşti”. Impactul în România
Postat: 16 iunie 2011 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, Formă şi conţinut în Ortodoxie, Pofte, Vitamine de criza | Tags: biserica, criza, cruce, necaz, ortodox, pacat, sarac, suflet 4 comentarii
Într-o sinteză de ştiri din zilele trecute, de pe războiîntrucuvânt, citeam că: „focul grecesc, altădată o armă redutabilă a armatei bizantine, este acum o metaforă plastică pentru a desemna plaga falimentului – inevitabilă pentru Grecia şi … zonele limitrofe, cum am fi noi şi bulgarii, întâmplător toate 3… ţări ortodoxe. Dupa scrisoarea “secretă” a ministrului de finanţe german, decizia Standard and Poor’s este al doilea semnal că Grecia trebuie să intre în faliment„. Practic, ce s-a întâmplat: Standard and Poor’s a degradat ratingul Greciei la CCC, semn că agenţia de rating consideră că va fi forţată să coboare ratingul Atenei la default (D) – de vreme ce este posibil ca creditori privaţi să fie implicaţi în următorul pachet de ajutor. Grecia este acum cea mai slab cotată din lume, sub Ecuador, Jamaica, Pakistan sau Grenada.
În afara de S&P, „atacuri” vin şi din Europa, unul dintre ele este declaraţia noului preşedinte al Bundesbank, Jens Weidmann, care opinează că “euro poate depăşi fără nicio problemă eventualul faliment al Greciei”, de fapt referindu-se la faptul că băncile greceşti au cote de piaţă semnificativ de mari doar în România şi Bulgaria, în celelalte ţări prezenţa lor fiind destul de slabă, deci impactul acolo ar fi unul minor. Deşi sunt şi bănci occidentale care au expunere pe Grecia, marea parte a crizei greceşti s-ar opri, însă, la porţile zonei Euro, unde băncile greceşti deţin cele mai mari cote.
Întâmpinarea Domnului în inimile noastre
Postat: 3 februarie 2010 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, Dreptul Simeon, Iisus, Intampinarea Domnului, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, Proorocita Ana, sarac, sfant, smerenia Scrie un comentariu
De multe ori ne întrebăm de ce ne este aşa dragă sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului”? De multe ori înţelegem, dar apoi iarăşi intrăm într-un con de umbră din cauza neluării aminte şi a îndepărtării de Dumnezeu şi avem nevoie, iarăşi şi iarăşi, de a ni se reaminti, în fiecare an, cele ce trebuie să purtăm pururea, în gând şi în inimă.
Şi acest praznic este unul măreţ – tocmai prin smerenie, căci întocmai ca şi la Naşterea Domnului, pe cât este de mare smerenia, pe atât de mare este Slava Sa, la care îi face co-participanţi şi pe robii Săi.
La Naştere, în ieslea cea neştiută, pe Pruncul nou născut L-au vestit îngerii, şi L-au întâmpinat păstorii, I s-au închinat Magii, daruri de preţ aducându-I, cu toţii mărturisind naşterea Împăratului şi Mântuitorului lumii.
La patruzeci de zile de la Naştere, când noi prăznuim Întâmpinarea Domnului, regăsim aceeaşi smerenie, căci Maica Domnului, însoţită de dreptul Iosif, vine la Templu pentru a împlini totul conform Legii, şi încă aduce jertfa celor săraci. Nimic nu pare aici ieşit din comun, nimic care să atragă atenţia. Dar şi aici, Pruncul este întâmpinat şi mărturisit ca Mesia. De această dată, cei care-l întâmpină pe Fiul lui Dumnezeu nu sunt păstorii sau magii, ci doi bătrâni venerabili, iubitori de Dumnezeu: dreptul Simeon şi proorociţa Ana. În smerenia lor, aceşti doi martori ai prezentării lui Iisus la templu strălucesc prin darul lui Dumnezeu. Ei sunt prăznuiţi a doua zi, pe 3 februarie.
Despre frustrarea în faţa variantelor multiple. Costurile de oportunitate
Postat: 9 decembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, costurile de oportunitate, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, frustrari, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 11 comentarii
Am constatat cu toţii că dacă avem de ales între 100 de canale TV pentru a găsi ceva la care să ne uităm, că serile se desfăşoară cam aşa: începem prin a vedea ce e pe canalul al treilea, apoi pe al cincilea, apoi trecem pe canalul 1 si tot aşa. Iar la sfârşit constatăm că n-am văzut nimic. Ne petrecem timpul trecând de la un canal la altul, fără să stăm mai mult de 30 de secunde pe unul.
Tot aşa se întâmplă şi pe internet, chiar când navigăm printre site-uri ortodoxe, pentru că am început să căutăm senzaţionalul, am început chiar şi din credinţa noastră sfântă sa alegem numai ce e mai ieşit din comun, căutăm ce ni “se potriveşte”. Doar aşa-i la modă, nu?
Serile noastre seamănă, în felul acesta, cu un mozaic de scene neterminate si ne simţim frustraţi si nesatisfăcuţi, sau din contră, amăgindu-ne că am înţeles, când de fapt n-am înţeles mare lucru sau şi mai rău, n-am înţeles nimic! Pentru că ortodoxia nu e senzaţională, ci este smerită – şi tocmai aici este senzaţionalul ei, dar această latură nu poate fi cunoscută decât prin revelaţie…
Vorba dulce, blândeţea şi caracterul paşnic şi rugător al Sfântului Ierarh Nicolae
Postat: 6 decembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, blandete, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Ier. Nicolae, sfant, suflet Un comentariu
Ne confruntăm astăzi cu fel şi fel de „păreri”, venite atât din afara Bisericii, cât şi din interior, păreri proprii ce exprimă adevăruri de credinţă greşit înţelese, din varii motive, de cele mai multe ori din înălţarea minţii şi mândria de a gândi ceva în mod autonom.
Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, ne oferă un exemplu de comportament în discuţiile cu aceştia şi în general, cu toţi semenii noştri. Episodul cu Arie, dacă la acesta vă aşteptaţi – este şi acela este un exemplu, însă palma aceea vine după îndelungi discuţii, după multe rugăciuni şi postiri – şi nu despre acel episod intenţionam să scriu. Ci despre blândeţea Sf. Nicolae, despre acea blândeţe despre care spune Sf. Ioan Hrisostom că „vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă”, căci se cuvine să fim blânzi în discuţiile cu toţi, dar să ţinem credinţa, căci spune Sf. Vasile Cel Mare: „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credinţa în Dumnezeu” – şi despre Care Dumnezeu putea să vorbească Marele Vasile, dacă nu de Cel pe Care-L marturisim în Simbolul de Credinţă?
„Autojustificarea prin credinţă” – un articol şi un concept periculos
Postat: 12 noiembrie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, criza, dragoste, educatie, lene, necaz, pacat, parinti, sarac, suflet, Tineri 31 comentarii
Am găsit zilele acestea un articol ce mi s-a părut interesant, despre care am gândit că ar fi potrivit multora dintre noi.
Articolul original, cel pe care l-am pus acum două zile (pe 12 nov.) pe blog şi pe care l-am retras astăzi, pentru câteva ore, era lipsit de orice precizari, fără de care se putea cădea foarte uşor exact în înşelarea de care se vorbeşte acolo: autojustificarea prin credinţă! Adică noi, cei credincioşi, recunoşteam în exemplele din articol pe mulţi dintre cunoscuţii noştri, şi chiar pe noi! Nu ar fi o problemă să te recunoşti pe tine într-o povestire, dar este o problemă atunci cănd povestirea e scrisă greşit şi duce la concluzii greşite şi la confuzie, până la o mărturisire (spovedanie) răsturnată. Înşelarea este forte subţire, intr-adevăr, şi poate pătrunde atât de uşor dacă nu luăm aminte…
Articolul cu pricina, al carui autor este Bogdan Mateciuc, este mai jos.
Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.
Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.
Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.
„Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om” (tâlcuire la Crez, partea V)
Postat: 26 octombrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, Simbolul Credintei, suflet, talcuire, Tineri 5 comentarii
Precum o mamă care se apleacă şi se înclină asupra copilului care plânge în leagăn, aşa este şi coborârea Creatorului între oamenii din această lume temporală şi văzută, coborârea din existenţa Sa miraculoasă în istorie. Noi, oamenii, şi mântuirea noastră am fost cauza coborârii Sale şi a modului cum s-a făcut aceasta: născut din Fecioara Maria şi din Sfântul Duh. Cine spune aceasta? Dacă noi, oamenii, am afirma aceasta, ar mai rămâne loc şi de îndoială. Dar El Insuşi a spus-o, Unul, lucru de care nu se poate îndoi nici unul dintre cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine.
El Insuşi, Unul, Adevăratul, a spus despre Sine că a venit „ca să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Adică, ca să servească oamenilor şi să Se dea pe Sine ca răscumpărare pentru oameni. Acesta este scopul coborârii Sale. Şi nu un om a arătat modul în care El a coborât (nimeni nu l-ar fi crezut), ci un arhanghel al lui Dumnezeu. Gavriil, arhanghelul lui Dumnezeu, a descoperit aceasta Fecioarei Maria din Nazaret: „Vei lua în pântec şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui lisus„. Citește în continuare »
Cateheza păcatului, partea III: Despre păcatele împotriva Duhului Sfânt
Postat: 19 octombrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, cateheze, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 5 comentarii
Pregatirea aperceptiva:
In cuvintele noastre din trecut am vorbit despre pacat si am vazut ca Biserica le imparte in: usoare si grele, iar pe cele grele in: capitale, impotriva Sf. Duh si strigatoare la cer. In incheiere la pacatele capitale am raspuns la intrebarea de ce uraste Dumnezeu si Biserica, pacatul? Pentru ca el ne strica si ne ucide pe noi.
Anuntarea:
Astazi cand vom vorbi despre „Pacatele impotriva Sf. Duh” vom vedea cum duce pacatul la distrugerea noastra.
Tratarea:
Intrucat toata lucrarea de sfintire si mantuire se implineste de Duhul cel trimis de la Tatal de Mantuitorul, atunci acelea vor fi pacatele impotriva Sf.Duh, care se impotrivesc lucrarii Lui, mai ales impotriva credintei, nadejdii, dragostei.
Cel dintai pacat impotriva Sf. Duh este nepocainta pana la moarte cu indreptatirea indrazneata ca Dumnezeu este iubire si trebuie sa ierte. Credinta slabeste, faptele bune lipsesc si sfarsitul te gaseste in pacat si asa te fixeaza in aceasta stare – despartit de Dumnezeu.
Unui comerciant, care se plânge că „Dumnezeu nu îl ascultă”
Postat: 6 octombrie 2009 Înscris în: Asigurări, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, suflet, Tineri 5 comentarii
Citind cuvântul de mai jos al Sf. Nicolae Velimirovici către un credincios, mă gândeam: oare câţi suntem asemenea aceluia, rugându-ne numai la nevoie, la necaz, dar imediat cum trece nevoia Îl înlăturăm uşor pe Dumnezeu de pe locul ce I se cuvine? Dacă la necaz ne rugăm, ne punem nădejdea in Domnul, cum putem după aceea să-L dăm la o parte, ca şi când n-am mai avea nevoie de „serviciile” Sale? Problema noastră, astăzi, nu este doar aceea că ne rugăm Domnului doar la necaz, dar am început să nu ne mai rugăm nici atunci! Din ce cauză? Ne-a înşelat vreodata Domnul? NU. Doar că începem a-L relativiza, a-L transforma din ce în ce mai mult, coborându-L până la nivelul unei instituţii lumeşti, pe care vrem nu vrem, e acolo şi ne aşteaptă. Îl privim noi, pe Domnul, ca pe un simplu prestator de servicii, procedând astfel? Din păcate, da. Şi cred că cele de mai jos se potrivesc multora, majorităţii chiar.
„Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu, şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte. Citește în continuare »
Cateheza păcatului, partea II: Despre păcatele strigătoare la cer
Postat: 4 septembrie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte | Tags: biserica, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri 4 comentarii
Iubitii mei frati,
Nu-i asa ca ori de cate ori ne aflam aici in Biserica, ne simtim mai departe de pacat? Si aceasta pentru ca suntem mai aproape de Dumnezeu; suntem doar in Casa Lui si aici toti, toti care ne-am strans laolalta in Casa Domnului, nu avem nici un gand strain, ci cu o gura si o inima slavim numele Lui. Spun aceasta pentru ca precum stiti, de catva timp noi vorbim despre pacat, pacatul – marele dusman al vietii noastre. Si v-aduceti aminte, cum in ultimele noastre convorbiri duhovnicesti noi am staruit pe larg asupra pacatului. Spuneam ca pacatul e calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera a voii lui Dumnezeu, fie prin gand, cuvant sau fapta.
Am aratat ca pacatul e de doua feluri : stramosesc de la Adam si Eva – nasterea noastra dupa fire – si personal. Pacatul personal se poate savarsi de fiecare din noi in parte. Pacatul personal este de doua feluri: usor si greu.
Pacatele usoare sunt acele pacate care nu atrag dupa ele pierderea Harului Divin. Pacatele grele insa sunt acelea care tind catre pierderea Harului Divin si sunt impartite in trei grupe mari: capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la cer. Astazi vom vorbi despre pacatele strigatoare la cer.
Despre desfrâul Europei
Postat: 26 august 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, Sf. Nicolae Velimirovici, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Vlădica Nicolae (Sf. Nicolae Velimirovici), cel “întocmai cu apostolii”, este numit Noul Ioan Gură de Aur al Bisericii Sârbe (chiar de catre Sf. Iustin Popovici). Critica pe care Sf. Nicolae a făcut-o Europei este valoroasă nu numai prin faptul că este făcută după principii creştine; este valoroasă mai ales pentru că izvorăşte dintr-o minte creştină, dintr-un suflet care a mers pe calea sfinţeniei. Citind cuvintele Preasfinţitului episcop Nicolae, ne putem da seama cât de superficial este modul în care judecăm Europa contemporană. Trăind cu câteva decenii înaintea noastră, într-o Europă mult mai curată decât cea de astăzi, el a observat rănile care sunt trecute cu vederea de către analiştii convenţionali.
Chipul Lui Dumnezeu în om (Sf. Ignatie Briancianinov). Al Cui chip să purtăm? (7)
Postat: 7 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, chip, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Ignatie Briancianinov, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Omule! Pricepe vrednicia ta. Priveste poienile si tarinile, râurile întinse, marile nesfârsite, muntii înalti, pomii cei preafrumosi, toate fiarele si dobitoacele pamântului, toate fiarele si pestii care umbla în întinderile apelor, priveste stelele, luna, soarele, cerul: toate acestea sunt pentru tine totul a fost menit sa îti slujeasca. Afara de lumea pe care o vedem, mai este si lumea cea nevazuta cu ochii trupesti, neasemuit mai minunata ca cea vazuta. Si lumea nevazuta este pentru om.
Cum a cinstit Domnul chipul Sau! Ce rost înalt i-a menit! Lumea vazuta e doar pridvorul pregatitor al unui locas neasemuit mai maret si mai larg. Aici, ca într-un pridvor, chipul lui Dumnezeu este dator a se împodobi cu ultimele trasaturi si culori, pentru a capata cea mai desavârsita asemanare cu Originalul sau Cel Atotsfânt si Atotdesavârsit, ca întru frumusetea si minunatia acestei asemanari sa intre în acea camara unde Originalul petrece în chip de nepatruns, marginindu-si, parca, nemarginirea Sa spre a Se arata iubitelor Sale fapturi întelegatoare.
Chipul Treimii-Dumnezeu este treimea-om. Cele trei fete în treimea-om sunt cele trei puteri ale duhului sau, prin care se arata fiintarea duhului. Gândurile noastre si simtirile cele duhovnicesti arata fiintarea mintii, care, vadindu-se cu limpezime, ramâne totodata cu totul nevazuta si neurmata.În Sfânta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti este numit „duh” fie sufletul îndeobste, fie o putere aparte a sufletului. Parintii numesc aceasta putere a sufletului putere cuvântatoare. Ei o împart în trei parti: minte, gând sau cuvânt, si duh. Ei numesc „minte” însusi izvorul, însusi temeiul atât al gândurilor cât si al simtirilor duhovnicesti. Citește în continuare »
Faptele bune se fac în ascuns
Postat: 6 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
O fată credincioasă a plecat cu colegii şi cu diriginta ei într-o vacanţă la munte.
În fiecare seară, în faţa taberei se organiza o discotecă. Aproape toţi elevii dansau, dar fata îşi lua cartea de rugăciuni şi se ducea să îşi facă canonul în camera bucătăresei şefe. Bucătăreasa, rudă cu mama fetei, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Aşa că s-a bucurat că fata vroia să se roage în camera ei.
Un băiat, care o plăcea pe fată, tot căuta să o găsească în discotecă, să o invite la dans, dar nu o găsea. Întâlnind-o la cantină, a întrebat-o:
Rugăciunea Sfintei Iustina împotriva desfrânării
Postat: 4 august 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Mucenita Iustina, Sf. Sfintit Mucenic Ciprian, sfant, suflet, Tineri 10 comentarii
Sfânta Muceniţă Iustina (2 oct.) este un exemplu de pământ bun pe care au căzut seminţele Cuvântului Lui Hristos. Căci, deşi născută din părinţi păgâni (tatăl său era chiar slujitor idolesc), ajunsă la vârsta maturităţii a auzit din întâmplare un cuvânt de mântuire din gura unui diacon care trecea pe lângă fereastra casei sale, care se numea Prailie, aceste cuvinte fiindu-i suficiente pentru a începe într-însa dezrădăcinarea spinilor necredinţei. Diaconul Prailie grăia despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos „că S-a născut din curata Fecioară Maria şi, multe minuni făcând, a voit a pătimi pentru mântuirea noastră şi a înviat din morţi şi S-a înălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi împărăţeşte în veci”.
Iustina voia ca mai mult şi mai desăvârşit să înveţe de la acel diacon, însă nu îndrăznea să-l caute pe el, împiedicând-o feciorelnica ruşine. Însă mergea adeseori, în taină, la biserica lui Hristos, ascultând cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrând în inima ei Duhul Sfânt, a crezut în Hristos. Şi în scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe batrânul ei tată l-a adus la credinţă.
Postul potoleşte trupul, înfrânează poftele, înalţă sufletul
Postat: 31 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Adormirea Maicii Domnului, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, mila, moarte, nasterea domnului, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sarbatori, suflet, Tineri 12 comentarii
Astăzi a început postul Sfintei Marii, postul dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Sântămăriei Mari sau postul lui August, cum mai este numit de popor, se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.
Cum se ţine Postul Adormirii Maicii Domnului?
Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică până la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.
SOŢIA – SLAVA BĂRBATULUI
Postat: 30 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: avraam, boala, casatorie, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rebecca, sarac, Sf. Ioan Gura de Aur, sfant, suflet, Tineri, virtute Scrie un comentariu
Textul de mai jos face parte din omilia „Laudă lui Maxim şi despre ce fel de soţie trebuie să ne luăm„, din Catehezele Maritale, ale Sf. Ioan Gură de Aur. E un text de mare folos atât băieţilor, bărbaţilor care-şi caută mireasă, cât şi viitoarelor mirese, dar tot atât de folositor este şi soţilor, sau părinţilor.
Tu însă, când vrei să-ţi iei nevastă, alergi cu multă grăbire la legile cele din afară şi stând asupra lor, le cercetezi în toată amănunţimea: cum să fie femeia, să nu aibă copii, dacă are copii, dacă are doi sau trei, şi ce fel de tată are, dacă ea se poate folosi de bunurile proprii, dacă mai are şi alţi fraţi la moştenire, ce parte îi revine [viitorului] soţ, şi când soţul va deveni stăpân peste toate ale ei ca să nu lase pe nimeni să ia nici o fărâmă din averea ei, şi în ce condiţii este lipsit acesta de toată averea. Şi multe altele de acest fel cercetând cu sârguinţă în legătură cu soţia, pe toate le cuprinzi şi le scrutezi ca nu cumva, în vreun fel, ceva din lucrurile cuvenite femeii să ajungă la altcineva. Şi cu toate că – ceea ce am şi spus – dacă se întâmplă ceva la care nu te-ai gândit, se va face pagubă în bunuri, însă nu laşi nimic dintre acestea trecut cu vederea. Aşadar, cum nu este lucru aiurit ca pentru nişte bunuri ce se vor i pierde să arătăm atâta sârguinţă, iar pentru primejdia ce ni se face sufletului şi pentru pedepsirile de acolo să nu mişcăm un deget, când ar trebui ca mai întâi de toate celelalte pe acestea să le căutăm şi pentru acestea să ne preocupăm şi să ne tocmim cu de-amănuntul.
De aceea, vă rog şi vă sfătuiesc pe cei ce urmaţi să vă însuraţi, să ieşiţi în întâmpinarea lui Pavel şi să citiţi legiuirile despre nuntă aşezate de el, şi să vă instruiţi mai întâi ce porunceşte să facem, să [cercetaţi] acea femeie dacă este rea şi vicleană ori robită de beţie, batjocoritoare, fără pic de minte, ori are alt scăzământ de acest fel, şi abia după aceea să vorbiţi despre nuntă. Dacă vezi că [Pavel] îţi dă [deplină] putere [să cercetezi], găsind una din aceste patimi la aceea, desparte-te de ea şi ai cutezanţa de a-ţi lua alta, ca să fii departe de orice primejduire. [Dar să-ţi lepezi femeia după nuntă] nu îngăduie, ci porunceşte ca pe cea care are toate celelalte neputinţe în afară de desfrâu, s-o iubeşti şi s-o ţii la tine, şi astfel te asigură că [trebuie] să porţi toată răutatea femeii. Citește în continuare »
Un exemplu de căsătorie în Sfânta Scriptură
Postat: 28 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: avraam, biserica, casatorie, copii, credinta, crestin, cruce, dragoste, educatie, isaac, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, rebecca, sarac, suflet, Tineri 2 comentarii
O căsătorie în Biblie. Ea este de citit şi de meditat de către toţi părinţii creştini această Biblie, unde căsătoria fiului din făgăduinţă, Isaac, este plăcut istorisită. Ce învăţământ se concentrează aici! Ce lumină iese din ea! Cum un tată şi o mamă trebuie să înveţe din ea, cum trebuie să trateze o afacere atât de gravă, şi să rupă cu uşurătatea, rătăcirile, iluziile lumii. Concluzia căsătoriei lui Isaac va rămâne model din toate pentru părinţii înţelepţi şi credincioşi şi vor scoate concluzia sub ochiul lui Dumnezeu, pentru fericirea copiilor lor.
Primele preocupări părinteşti – Patriarhul Avraam a vegheat şi el se gândeşte la statornicia lui Isaac. Adesea părinţii uşuratici şi superficiali ascultă primele deschideri venite nu ştiu de unde şi vor angaja primele convorbiri cu înaintemergătorii ca garanţie. Cel mai adesea singurul lor ghid va fi ambiţia sau avariţia, înşelaţi cum sunt ei de soartă sau de nume. Oh! nu este aşa Avraam. Cum alegerea unei soţii este de o importanţă capitală, Eliezer este credinciosul lui intendent, omul de încredere, înţelept, experimentat pe care-l însărcinează să facă acele căutări.
Ce mâncăm în post?
Postat: 28 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: alimentatie, biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 28 comentarii
La începutul fiecărui post multe dintre magazine pun la vedere standuri întregi cu „produse de post”. V-aţi întrebat vreodată ce conţin produsele respective? Pentru a avea o alimentaţie sănătoasă în post, facem apel la câteva sfaturi ale Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti:
Postul are o foarte mare eficienţă pentru organismul omului, demonstrată ştiinţific. Perioadele de post au fost aşezate cu foarte mare înţelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadă de detoxifiere şi adaptare la perioada următoare. Eficienţa este valabilă însă numai dacă ţinem cont de anumite reguli în perioada postului, şi anume:
Sistemul de creditare (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)
Postat: 21 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: Asigurări, biserica, boala, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 8 comentarii
Cărţi de credit, linii de credit etc. – tot acest sistem pare a fi o mână întinsă celor mulţi şi nevoiaşi care fără acest sistem nu ar putea să-şi asigure un cămin pentru familie. Totuşi efectul nu prea pare a fi aşa de roz. Bunicii au reuşit plecând de la zero ca până la vârsta de 30 de ani să-şi facă casă şi să-şi încropească o gospodărie suficientă fără nici un sistem bancar de creditare, într-o ţară nevoiaşă. Eu, la 30 de ani încă mai locuiam în apartamentul părinţilor. Acum, trăind într-o ţară “civilizata” (n.n. Canada), cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumpărat o casă, dar care de fapt nu-i a mea până nu o plătesc integral (adică în 25 de ani dacă totul merge bine), ci a băncii care m-a creditat. Şi în situaţia asta sunt cei mai mulţi care au salarii bune în ţările civilizate. Adică se înhamă la un credit pe viaţă pentru a avea o casă. Dar de ce nu ar putea să-şi construiască singuri casă fără a apela la credite? Pentru că tocmai acest sistem de creditare a dus la creşterea artificială a preţului caselor. Astfel dacă acum 60 de ani până pe la 30 de ani omul putea să-şi facă casă şi era a lui, acum până pe la 30 de ani omul poate avea o casă dar nu-i a lui, ci trebuie să muncească o viaţă pentru a o câştiga. Citește în continuare »
Al Cui chip să purtăm? (6) Sf. Cuvioasă şi Mironosiţă Veronica – Pildă de negrăită milă
Postat: 11 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, Chipul Lui Hristos, copii, credinta, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, sarac, Sf. Cuvioasa si Mironosita Veronica, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Câte exemple putem lua de la sfinţi! O femeie sfântă ne apare ca pildă tuturor, de a intelege cum putem noi, oameni simpli si neputinciosi, nu numai sa nu participam sau sa fim complici la uciderea prin batjocura si hula a lui Hristos, dar sa si aducem o mangaiere, sa Il vedem si sa Il cercetam pe Cel ce se regaseste in toti fratii nostri mai mici.
Viata Sfintei Cuvioase si Mironosite Veronica sa ne arata ca ea este femeia despre care ne relateaza Evanghelia, care avand de 12 ani scurgere de sange, a fost tamaduita doar atingandu-se de poala hainei Mantuitorului. La putina vreme, Cuvioasa avea sa aiba ocazia sa-I “intoarca” acest dar minunat si, mai degraba, siesi sa-si sporeasca Darul – si apoi sa-l imparta mai departe omenirii, prin ceea ce numim prima Icoana nefacuta de mana – printr-un gest care avea sa implice, si el, legatura tamaduitoare cu aceeasi substanta a vietii, sangele, de aceasta data al Dumnezeului-Om.
„Mai avem 96 de luni să salvăm lumea!” – unul dintre mesajele date în atenţia consumatorilor din lumea întreagă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, new world order, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Aceasta este o afirmaţie a Prinţului Charles în faţa unor importanţi actori din industrie, într-un discurs în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la viitorul planetei. Conform calculelor sale, mai avem doar 96 de luni ca să salvăm lumea.
Capitalismul şi consumerismul au adus lumea la marginea colapsului economic şi climatic, preţul plătit pentru capitalism şi consumerim fiind, pur şi simplu, mult prea mare, în condiţiile în care s-a ajuns la ora actuală la o dublă criză: una economică şi una a mediului. Moştenitorul Coroanei Britanice a ţinut să precizeze că natura este cea mai mare bancă din lume şi, dacă nu se încearcă salvarea ei, odată ce va intra în „faliment”, nimeni nu va mai putea să o salveze.
Concepţia creştină despre muncă
Postat: 10 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, munca, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, suflet, Tineri Scrie un comentariu
“Principala caracteristica a omului este munca. Capacitatea de a munci i-a fost data omului prin creatie, iar valorificarea ei incepe odata cu asezarea lui in rai, inainte de caderea in pacat: „Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca” (Fac. 2, 15). Inainte de cadere, pentru om, munca nu era o povara, ci dimpotriva, era bucuria si placerea lui. Abia dupa cadere puterile lui au slabit, iar painea si-o va castiga din acest moment cu osteneala si durere.
Inca de la aparitia sa, crestinismul a adus in lume o conceptie noua despre munca. Munca este o activitate ce apartine exclusiv omului, fiind un proces constient de realizare a unui scop dinainte stabilit. Ea este legea existentei noastre, principiul care face sa progreseze oamenii si natiunile. Invatatura crestina nu limiteaza munca numai la scopurile sale pamantesti, caci, asa cum se spune, omul nu traieste ca sa manance, ci mananca pentru ca sa traiasca. Crestinismul acorda muncii o valoare religios-morala.
Cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov – despre citirea Sfinţilor Părinţi
Postat: 8 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, credinta, crestin, cruce, cuvant, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, prieteni, sarac, Sf. Ignatie Briancianinov, sfant, Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti, suflet Un comentariu |
Tovărăşiile şi societatea au o mare înrîurire asupra omului. Tovărăşia şi apropierea unui învăţat aduce multă ştiinţă, a unui poet multe gînduri şi simţiri înalte, a unui călător multe cunoştinţe despre ţările străine, despre obiceiurile şi datinile altor popoare. E limpede: tovărăşia şi apropierea Sfinţilor aduc sfinţenie. Cu cel cuvios, cuvios vei fi, şi cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, şi cu cel ales, ales vei fi (Psalmi 17, 28, 29).
Fă cunoştinţă cu Sfinţii încă de pe acum din vremea vieţii pămînteşti, pe care Scriptura nici măcar nu o numeşte viaţă, ci pribegie. Vrei ca în cer să te numeri în obştea lor, vrei să fii părtaş al fericirii lor? Fă-te părtaş al lor încă de pe acum. Cînd vei ieşi din casa trupului, te vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten (Luca 16, 9). Nu este prietenie mai apropiată, nu este legătură mai strînsă decît legătura unirii în cuget, a unirii în simţiri, a unirii în ţeluri (1 Corinteni 1, 10).
Însuşeşte-ţi gîndirea şi duhul Sfinţilor Părinţi prin citirea scrierilor lor. Sfinţii Părinţi au atins ţelul: mîntuirea. Şi tu vei atinge acest ţel prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind într-un cuget şi într-un suflet cu Sfinţii Părinţi, te vei mîntui.
Cerul i-a primit pe Sfinţii Părinţii în fericitele sale sînuri. Prin acest fapt, el a dat mărturie că gîndurile, simţirile şi faptele Sfinţilor Părinţi îi sînt plăcute. Sfinţii Părinţi şi-au zugrăvit gîndurile, inima şi lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că scrierile Părinţilor sînt călăuză nerătăcită către cer, mărturisită de cerul însuşi.
Toate scrierile Sfinţilor Părinţi sînt alcătuite sub insuflarea sau înrîurirea Sfîntului Duh. Minunată este conglăsuirea lor, minunată este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept călăuză, fără îndoială Duhul Sfînt.
Toate apele pămîntului se revarsă în ocean şi poate că oceanul este izvorul tuturor apelor pămîntului. Toate scrierile Părinţilor se reunesc în Evanghelie, toate amintesc de ea, ca să ne înveţe a împlini întocmai poruncile Domnului nostru Iisus Hristos; izvorul şi sfîrşitul lor, al tuturor, e Sfînta Evanghelie.
Echilibrul ecologic – o perspectivă ortodoxă
Postat: 7 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cuvant, ecologie, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, perspectiva ortodoxa asupra lumii, sarac, suflet, Tineri Un comentariu
Felul în care găsesc hrana necesară, asigurându-şi supravieţuirea pe pământ nenumăratele specii ale organismelor vegetale şi animale, este o adevărată minune. Mintea preaînţeleaptă a Creatorului a conceput un plan care ne uimeşte prin înţelepciunea sa.
Acest lucru este şi mai uşor de înţeles, dacă ne gândim că fiecare specie are nevoie de o hrană anume. De anumite substanţe are nevoie iarba, de altele mărul, albina, păianjenul, porumbelul, capra, elefantul sau balena. Şi toate speciile trebuie să-şi asigure cele necesare traiului, fără a avea nici un motiv să fie nemulţumite.
Să începem cu plantele. Cum îşi găsesc ele hrana? Ce bucătărie le pregăteşte prânzul?
Sf. Siluan Athonitul – „Convorbiri cu nişte copii”
Postat: 7 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, Frumuseţe, iubire, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Nişte copii drăguţi alergau prin luncă, culegeau flori, cântau şi se bucurau, pentru că în ei sălăşluia harul lui Dumnezeu. Dar iată că au văzut un monah şi i-au spus:
– Priveşte! Domnul a împodobit cerul cu stele şi pământul cu râuri şi grădini; vulturi zboară în înălţimi deasupra norilor şi se desfată cu frumuseţea naturii, păsările cântă vesele în dumbrăvi şi în poieni, dar tu, monahule, şezi în chilie şi nu vezi toată frumuseţea lui Dumnezeu. Şezi şi plângi. De ce plângi în mica ta chilie când soarele străluceşte şi luminează toată lumea în frumuseţe şi pretutindeni e bucurie pe pământ?
Aşa au întrebat nişte copii pe un monah, iar el le-a răspuns:
Rugăciunea – a patra stare a conştiinţei umane
Postat: 3 iulie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, ortodox, pacat, post, prieteni, rugaciune, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
La o conferinţă a oamenilor de ştiinţă relativ recentă, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul “Ultimele performanţe ale ştiinţei în domeniul cunoaşterii despre conştiinţă”, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doctor în ştiinţe biologice şi candidat în medicină, prezidentul Asociaţiei de psihopunctură din Sanct-Peterburg, conducătorul laboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihonevrologic “V. M Behterov”, profesorul V. B. Slezin şi a candidatului în ştiinţe medicale I. Ia. Râbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanţilor din diverse ţări şi orientări ştiinţifice, este vorba de descoperirea unii fenomen neobişnuit (şi unic) – despre starea deosebită a omului în timpul rugăciunii. Mai amănunţit despre această descoperire ştiinţifică ne povesteşte chiar unul din autorii acestei cercetări, D-l V. B. Slezin.
Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi
Postat: 2 iulie 2009 Înscris în: Cuvinte de invatatura, familie, iubire, Pofte | Tags: biserica, boala, casatorie, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, sfant, Tineri 103 comentarii
Cana Galileei -Biserica Nuntii din Cana
Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit – din Biblia Anania
[ Cap. 2 ] Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi.
1. Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine învăţăturii sănătoase.
2. Bătrânii să fie treji la minte, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în iubire, în răbdare;
3. bătrânele, de asemenea, să fie cu’nfăţişare de sfântă cuviinţă, nu clevetitoare, nu robite vinului mult; să înveţe ce e bine,
4. ca să le’ndrumeze pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii
5. şi să fie cuminţi, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, aşa încât cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defăimat (*a).
6. De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminţi,
7. întru toate arătându-te pe tine însuţi pildă de fapte bune: curăţie în învăţătură, cuviinţă,
8. cuvânt sănătos, de nelovit, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău de noi.
Nota A: Doctrina creştină să nu fie compromisă prin abateri de la propria ei morală.
„Să înveţe de bine.” Şi, cu toate acestea, le împiedici pe femei de a învăţa; cum deci le îngădui aici, pe când în alt loc zici: „Nu îngădui femeii să înveţe pe altul”? (I Timotei 2, 12) Însă, ascultă ce a adăugat mai departe: „nici să stăpânească pe bărbat”. Bărbatului încă de la început i s-a permis a-i învăţa şi pe bărbaţi, şi pe femei; femeii îi permite numai cuvântul sfătuitor în casă, însă, nicăieri nu-i îngăduie de a adresa vreo cuvântare lungă. De aceea a adăugat: „nici să stăpânească pe bărbat”.
Două dintre cele mai cunoscute companii britanice – beneficii din afacerile cu sclavi
Postat: 1 iulie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, boala, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, freshfields, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, rothchild, sarac, sfant, suflet, Tineri 2 comentarii |
Am aflat zilele astea (din surse „oficiale”) că două dintre cele mai cunoscute companii britanice, banca Rothschild şi firma de avocatură Freshfields, au obţinut beneficii financiare, în trecut, din afacerile cu sclavi, potrivit Financial Times. Toate acestea în timp ce ambele companii sunt cunoscute ca oponenţi ai sclaviei (!!!).
În cazul Rothschild, documente din arhiva naţională a Marii Britanii arată că întemeietorul instituţiei de credit, Nathan Mayer Rothschild, a obţinut venituri folosind sclavi drept garanţii pentru împrumuturile acordate proprietarilor de sclavi. Creditul acordat de guvernul britanic proprietarilor de sclavi, în anii 1830, când sclavia a fost abolită, a reprezentat cea mai costisitoare acţiune de salvare a unei ramuri industriale, ca procent din cheltuielile guvernamentale anuale. Echivalentul de azi al sumei este mai mare, chiar, decât programul de salvare a sistemului bancar implementat anul trecut de guvern.
În privinţa fondatorului firmei de avocatură Freshfields, documentele arată că el şi fiul său aveau mai mulţi clienţi proprietari de sclavi, în marea lor majoritate din Caraibe. Avocaţii administrau proprietăţile deţinătorilor de sclavi şi, într-un caz, au încercat să pretindă onorarii prin intermediul programului prin care guvernul a compensat proprietarii după abolirea sclaviei.
Scrisoare unui comerciant aflat în suferinţă, pe care toţi l-au părăsit
Postat: 29 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, sarac, sfant, suflet 7 comentarii
Îmi scrii că eşti pierdut. Prietenii te-au părăsit. Unii îşi întorc capul când te văd, alţii râd de tine. Numai credinţa în Dumnezeu te ţine să nu înnebuneşti ori să îţi faci ceva rău. Aşa îmi scrii.
E pierdută averea, nu eşti pierdut tu. E pierdut comerciantul: asta nu înseamnă deocamdată că e pierdut omul. Bogăţia nu s-a născut cu tine; s-a lipit de tine pe calea vieţii; la sfârşitul vieţii ea trebuie să se dezlipească de oricine. Ea s-a dezlipit de tine, însă, mai înainte de sfârşitul vieţii tale, şi acest lucru te amărăşte – dar el tocmai că multora le-a slujit spre cea mai mare fericire: fiindcă dezlipindu-se de bogăţia putredă a pământului, au avut mai multă vreme să îşi îmbogăţească sufletul cu Dumnezeu. Iar pentru cei ce leapădă povara bogăţiei tocmai în ceasul când leapădă şi povara trupului, poate să fie prea târziu pentru tot şi să fie totul pierdut.
Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)
Postat: 25 iunie 2009 Înscris în: Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, Frumuseţe, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, placere, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.
Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).
Camăta, dobânda, băncile comerciale – o perspectivă creştină
Postat: 25 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: bani, biserica, boala, credinta, credite, crestin, criza, cruce, dobanzi, economii, educatie, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, suflet, Tineri 3 comentarii
Un gazetar mi-a cerut recent să răspund la câteva întrebări legate de camătă, dobândă, bănci comerciale.
1. Religia creştină, catolică sau ortodoxă, interzice/condamnă dobânda? Sau camăta?
Dobânda şi camăta sunt acelaşi lucru. Crestinismul pune obtinerea acestui fel de venit in rândul pacatelor. Pentru nuantarea acestui adevar care pare abrupt, e folositor sa ne gândim cine spune acest lucru, cum si mai ales cui. Mai intâi, ceea ce lumea numeste azi crestinism e mai degraba un conglomerat de structuri ecleziastice eterodoxe sau modernist-renovationiste, in vreme ce Ortodoxia traditionalista e doar o fractiune marginala din punct de vedere social. Daca privim crestinismul ca un fel de identificator social, observam lesne ca atit clerul cit si mirenii din bisericile de tip crestin au acceptat in diferite masuri practica luarii de dobanzi. Exista curente de opinie care sustin ca dobânda e acceptabila, in vreme ce camăta nu, fiindca este un fel de exploatare fara scrupule a dobânzii. Sfânta Traditie nu primeste aceste neadevaruri. Fixata si obtinuta cu moderatie si blindete, sau marita discretionar si smulsa cu salbaticie, dobânda are aceeasi obirsie cu iubirea de arginti si poate duce la moartea duhovniceasca. Dar modul in care acest precept este astazi transmis este in cel mai bun caz estompat, iar alteori complet rasturnat. Tot asa cum oameni cu alte indeletniciri socotite daunatoare din perspectiva duhovniceasca, de pilda actoria (practicata de mimi) sau sportul, furnizeaza constant “credibilitatate” si “relevanta” crestinismului modernizat, si bancherul, de pilda, a devenit o prezenta acceptata si chiar cultivata in acest mediu.
Legea eredităţii duhovniceşti (2)
Postat: 23 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, familie, iubire, Tineri | Tags: biserica, copii, credinta, crestin, cruce, cuvant, dragoste, educatie, ereditate duhovnicească, Iisus, moarte, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii |
Ce vor moşteni copiii, dacă părinţii lor nu vor fi în stare să corecteze manifestările negative ale temperamentului lor în comportament şi în comunicarea cu ceilalţi oameni? Problema aceasta rămâne deschisă. Poate că dezlegarea ei va fi oferită de enigmaticele cuvinte ale înţeleptului vechi-testamentar. Acesta, fiind urmaş al unui neam binecredincios, dă mărturie despre sine precum urmează: eram copil iscusit, şi de suflet încă m-am întâmplat bun; şi mai vârtos, bun fiind, venit-am într-un trup fără de prihană (Înţ. Solomon 8, 19-20).
Întemeindu-se pe bogata sa experienţă pastorală şi medicală, mitropolitul Antonie al Surojului afirmă: „Fiecare generaţie moşteneşte de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinţii lor şi de la înaintaşii cei mai apropiaţi) caracteristici ale minţii, inimii, voinţei, particularităţi ale corpului, probleme rezolvate şi nerezolvate… Dacă părinţii au rezolvat în ei înşişi o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai şlefuită, eliberată de acea „problemă blestemată”, ca să folosim expresia lui Dostoievski. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generaţia următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Şi eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: „Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde şi până unde?” Şi „săpând” în trecutul lor, reuşeam să găsesc de câteva ori la strămoşii şi la părinţii lui aceeaşi problemă nerezolvată. Problema apărea în faţa acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă ştia că e un lucru moştenit şi că rezolvând-o o rezolvă pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul său şi pentru părinţii săi”.
În scopul prevenirii fraudelor – se reduc plafoanele la retragerile zilnice de pe card !?!
Postat: 17 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biometric, biserica, buletin electronic, cip, credinta, credite, crestin, criza, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, post, prieteni, sarac, suflet 4 comentarii
Continuă veştile „proaste” dinspre bănci, în sensul că ne apropiem din ce în ce mai mult de obligativitatea cardului bancar cu cip. Iată că această criză de lichidităţi a băncilor duce acum, împreună cu aşa-zisa lipsă de siguranţă a cardurilor cu bandă magnetică, la limitarea plafonului retragerilor zilnice de numerar.
Cum sună asta pentru mine? Păi nu ştiu cum să vă spun, dar în afară că sunt obligat, indiferent de opţiunea mea, să-mi iau salariul pe card (şi mai pierd nişte bani din administrare de cont, comision la retragere etc. etc.), în afară că nici până acum nu puteam beneficia de toţi banii de pe card odată, la nevoie (în caz că nu era o bancă deschisă în apropiere), acum acest plafon a coborât şi mai jos. Motivul? „În scopul prevenirii fraudelor” – după cum declară ei. Pentru ce? Pentru a mă forţa să trec pe cardul cu cip – cică ăsta ar fi mai sigur, de pe tipul ăsta de card aş putea retrage mai mult, pentru că ar fi mai sigur. Aş putea adăuga: şi marmota învelea ciocolata în staniol.
Bancherii către Guvern: Încurajaţi plata cu cardul şi veţi încasa taxe mai mari!
Postat: 11 iunie 2009 Înscris în: Asigurări, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 2 comentarii
Extinderea platilor cu cardul este un pas esential pentru aducerea sub control a economiei nefiscalizate, care este incurajata de ponderea mare a platilor cash – foarte dificil de urmarit, arata un studiu realizat de compania de consultanta AT Kearney la cererea Visa. Anul trecut economia gri a totalizat in Romania 46 de miliarde de euro, adica o treime din Produsul Intern Brut oficial, aceasta fiind una dintre cele mai ridicate ponderi inregistratate in statele din Uniunea Europeana.
„Datele arata ca masurile traditionale de combatere a economiei subterane nu mai sunt suficiente pentru a lupta impotriva muncii la negru in special, iar economia subterana in general, se dovedeste a fi dificil de limitat”, a declarat Catalin Cretu, director general pentru Romania la Visa Europe, in cadrul seminarului „Poate cardul sa scoata la lumina economia gri?”.
El a adaugat ca situatia este cu atat mai dificila cu cat economia nefiscalizata „tinde sa se dezvolte in perioade de recesiune, sporind ineficienta colectarii de resurse la bugetul de stat”.
Principalele ramuri, unde economia subterana (care reflecta activitatile legale, dar desfasurate fara respectarea tuturor obligatiilor fata de stat) este foarte activa sunt retailul, transporturile si comunicatiile, imobiliarele, turismul si agricultura.
Economia subterana este incurajata in buna masura de gradul scazut de bancarizare din Romania, in conditiile in care circa 50% dintre consumatori nu folosesc carduri bancare, iar 23% dintre angajati isi primesc salariile in numerar, acesta fiind cel mai ridicat nivel din UE, spune Andreas Pratz, vicepresedinte al AT Kearney Management.
Gânduri către tineri
Postat: 3 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, cadou, copii, copil, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, iubire, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, sfaturi, suflet, Tineri 6 comentarii
O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta!
Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si mediocritate. Ea nu te implineste, nu se ridica la masura nazuintelor tale. Ea percepteaza defectuos, nu reprezinta etalonul credintelor tale. Ofera prostgust, ura, mizerie, suferinta… Si chiar daca nu esti cu ea, nu inseamna ca esti singur.
Răsplata pe Valoarea Adăugată
Postat: 2 iunie 2009 Înscris în: Copii si parinti, familie, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, bloguri, cearta, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, internet, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 14 comentarii
Hristos S-a Înălţat!
Am citit astăzi pe un blog ortodox nişte comentarii la un articol, comentarii în care câţiva fraţi în credinţă ajunseseră la un fel de ruptură între ei. Unul dintre ei a ajuns chiar la concluzia că nu mai vrea să vorbească cu ortodocşi, că nu îşi mai doreşte prieteni ortodocşi, cu toate că a cerut asta Domnului, în trecut. Motivul? O oarecare agresivitate, o aparentă lipsă de respect pentru opiniile diferite pe anumite subiecte…
Am trecut şi eu prin asta – să gândesc despre alţii că au ei o problemă dacă mă contrazic în anumite probleme de credinţă sau dacă încearcă să corecteze ceva la mine. Însă, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am trecut peste asta, am încercat să îi înţeleg, să mă pun în locul lor, pentru că aşa citisem în nişte scrieri ale unor părinţi că trebuie să fac.
Citește în continuare »
Cartea anti-cip lansată de Mănăstirea Petru Vodă: “DICTATURA BIOMETRICĂ”
Postat: 21 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, buletin electronic, carte, cip, credinta, crestin, criza, cruce, dictatura biometrica, educatie, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, petru voda, post, pr iustin parvu, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 5 comentarii
Cuvânt înainte
Vrem să fim sclavi sau liberi?
Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a fiinţei sale cu desăvârşire. Citește în continuare »
Drumurile noastre, toate… (Dedicat intelectualilor)
Postat: 20 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, educatie, Iisus, intelectuali, moarte, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sensul vietii, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii
Văd foarte mulţi semeni, mai ales dintre „intelectuali”, tăgăduindu-L pe Dumnezeu, pe Hristos – mai ales. Am folosit ghilimelele, deoarece oricâte şcoli şi diplome ar avea cineva, dacă se împotriveşte voit chemării divine pe care o poartă în suflet, e un fals – un intelectual fals, un om fals, un om care nu cunoaşte rostul, sensul vieţii.
Petre Ţuţea spunea următoarele: „Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul„.
Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Cuvânt către adolescenţi
Postat: 12 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, desfranare, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 9 comentarii |
Copii! Jugul sub care sunteţi băgaţi acum e mai cumplit decât cel tătăresc. Tătarii au vândut ca robi pe pieţele Asiei şi Europei mii şi mii de compatrioţi ai noştri. Acum însă, fetele noastre nu mai sunt duse în robie de tătari, ci de aşa-numita „cultură de masă”. Frângând împotrivirea ruşinii fireşti, aceasta dobândeşte rezultate mai cumplite decât focul şi sabia. Adolescenţii încep să nu mai dea doi bani pe fecioria şi curăţia date de Dumnezeu şi fireşti pentru orice om, sortindu-şi sufletul şi trupul unor chinuri cu neputinţă de ocolit. Şi băieţii, şi fetele se spurcă cu tutun şi înjurături. Răsună vorbele porcoase şi muzica drăcească. Cinismul, neruşinarea, desfrâul, cruzimea, narcomania de toate felurile au devenit fenomene de masă printre adolescenţi. Copiii sunt provocaţi la păcat prin cultura păcatului, pentru ca noua generaţie să fie transformată în dobitoace incapabile de întemeierea unei familii normale, de efort creator, productiv, de apărarea Patriei.
A te lua după „toată lumea” înseamnă pentru adolescenţii contemporani ceea ce însemna pentru cei din secolul al XIV-lea a fi luat rob de sălbaticii Hoardei pentru a fi vândut pe piaţa sclavilor. NU VĂ LĂSAŢI CUMPĂRAŢI!
Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean
Postat: 12 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, desfranare, dragoste, educatie, Iisus, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 11 comentarii
„Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d)împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”
„Demonul preacurviei îl sileşte să poftească trupuri diferite. El are mai cu seamă grijă de cei care se înfrânează, pentru ca aceştia, nedobândind nimic, să lase totul baltă. Şi, mânjind sufletul, el îl încovoaie spre trebi mârşave. Ba îl face să spună, ori să asculte tot felul de vorbe ca şi cum lucrul cu pricina ar fi chiar în faţa ochilor lor.”
Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup. Din desfrânare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.
Tâlcuirea Psalmului 108. Uneltirea împotriva Bisericii
Postat: 7 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, iuda, judecare, moarte, necaz, ortodox, pacat, post, prieteni, psalmi, sarac, Sf. Ioan Gura de Aur, sfant, suflet, talcuire 2 comentarii
PSALMUL 108
1. Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
3. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
5. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
7. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
8. Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
9. Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
10. Sa smulga camatarii toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui.
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
Citește în continuare »
Hristos ca gentleman şi cavaler. Încrederea – prima calitate a boierului, cavalerului şi gentlemanului. Bănuiala – trăsătura fundamentală a şmecherului
Postat: 7 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, interogatoriu, jurnalism, necaz, ortodox, pacat, post, Pr. Nicolae Steinhardt, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor – fără excepţie – ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.
Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrarie – are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.
Despre înfruntarea necazurilor şi voia Domnului (cuvinte de îmbărbătare din partea Sf. Serafim de Viriţa)
Postat: 5 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, copii, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, mila, moarte, necaz, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, Sf. Serafim de Virita, sfant, sfaturi, suflet, Tineri 16 comentarii |
Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949) , prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.
Din cuvintele Cuviosului Stareţ:
“Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.
“Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.
„Numaidecat sa te rogi pentru vrajmasi, caci daca nu te rogi e ca si cum ai turna gaz pe foc si flacara se mareste din ce in ce mai mult. Totdeauna si pentru toate, chiar si pentru necazuri, multumeste-I Domnului si Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.”
“Cand cineva era vreodata grav bolnav, staretul il sfatui sa ia cate o lingura de apa sfintita din ora in ora. Spunea ca nu sunt medicamente mai puternice ca apa si uleiul sfintit“.
Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuşi era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obişnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericeşti. De asemenea, obişnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea şi desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere.
Aurul vieţii
Postat: 4 mai 2009 Înscris în: Copii si parinti, dans, Diverse, familie, Frumuseţe, iubire, Pofte, Tineri | Tags: biserica, copii, copil, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dar, dragoste, educatie, familie, iubire, mila, moarte, necaz, ortodox, parinti, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
Fragment de fresca - Interior in Biserica Manastirii Almas, judetul Neamt
De multe ori gândim că fotbaliştii nu prea ştiu altceva decât să dea în minge şi să alerge după ea. Cu toate astea, în ultimii ani a crescut numărul acelora care mai fac şi o şcoală „pe bune” – asta poate şi pentru că performanţele fotbalistice din ce în ce mai slabe, în general, nu oferă o securitate financiară pe termen lung…
Dar ca să revin la subiect – atunci când ne gândim la asta, ne ridicăm pe noi în slavă deşartă şi pierdem din vedere simplitatea, sinceritatea omului, a individului, uităm de Dumnezeu, de metodele şi de „căile” Sale.
„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur
Postat: 30 aprilie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, dans, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin electronic, cip, credinta, crestin, criza, cruce, cutremur, dragoste, educatie, horoscop, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri, zodii 4 comentarii
Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…
Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.
De la personajele lui Grigore Alexandrescu la eroii de fabulă contemporani
Postat: 9 aprilie 2009 Înscris în: Asigurări, Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, buletin electronic, credinta, credite, crestin, criza, cruce, educatie, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentarii
Una din ultimele găselniţe ale lui Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor în guvernul Boc, este taxa forfetară pe activitatea firmelor. Domnia sa doreşte ca firmele să plătească minim 6500 lei/an impozit pe profit, indiferent dacă înregistrează sau nu profit. Chit că prin asta se face o discriminare, în sensul că desfiinţează concurenţa pentru firmele mari, constituită din micii întreprinzători care mai puteau practica preţuri rezonabile, obţinând venituri care le asigurau traiul de zi cu zi. Mai ales in aceasta perioada de criza, cand veniturile se obtin mult mai greu, sumele cheltuite pentru gasirea unui client, sau pentru punerea produsului la dispoziţia sa fiind mult mai mari decat înainte. În plus, în loc de stimulente la nivelul „de jos” al economiei, se împovarează şi mai mult.
Conform acordului cu FMI, „statul” trebuie să caute venituri în plus de 325 milioane de euro la buget din cauza scăderii PIB. Astfel, numai din pragul minim de impozit pe activitatea celor aprox. 400000 de microîntreprinderi, de 540 lei lunar (sau 1625 lei pe trimestru), guvernanţii speră să aducă, în total pe anul 2009, la bugetul de stat 1500€/an x 400000 = 600Mil €. Dacă se scad cei 170Mil € estimaţi în bugetul iniţial, rămâne un plus de cel puţin 3-400Mil €. Una dintre motivaţiile invocate pentru introducerea noului impozit forfetar este aceea că mai mult de 30% din numărul societăţilor înregistrate declară pierderi, în condiţiile unei cifre de afaceri ridicată.
Cugetarea la moarte. Cântarea „De vreme ce eu, păcătosul”
Postat: 7 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, dans, Economie & Business, familie, Pofte, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 4 comentariiUna dintre cele mai adânci şi mai cunoscute cântări bisericeşti care îndeamnă la cugetarea la moarte este „De vreme ce eu păcătosul”, o cântare specifică mai ales Postului Mare. Este una dintre preferatele mele si pe cât de mult îmi place, pe atâta uit de ea şi de îndemnul ei. „De vreme ce eu, păcătosul” ne aduce în faţă iminenţa morţii, faptul că moartea vine pe neaşteptate şi pentru copilul din leagăn, şi pentru tânărul nepăsător, şi pentru bătrânul înălbit de ani.
„De vreme ce eu, păcătosul, am văzut prea bine că această lume este deşartă şi degrab trecătoare, m-am uitat în urma mea şi am văzut moartea stând lângă mine… Și am zis sufletului meu: «Suflete, suflete, până ce eşti viu, pocăieşte-te, că trecând din lumea aceasta, nu vei mai avea vreme de pocăinţă…». Și iarăşi m-am uitat spre răsărit şi am văzut o lumină strălucind şi către mine aşa grăind: «Eu sunt Arhanghelul Mihail şi sunt trimis la tine, suflete». Iar sufletul, înfricoşându-se, a zis către dânsul: «Sfinte, Sfinte Arhanghele, mă rog, mă rog, mai lasă-mă puţin să vieţuiesc, şi-ţi voi da aurul şi argintul». Iar el a zis: «Timp ai avut, în viaţa ta, ca prin milostenie să fi cheltuit aurul şi argintul. Iar acum, numaidecât, sufletul se cere de la tine, să meargă înaintea Domnului să dea seama de faptele ce a lucrat în viaţă şi să-şi ia plata, după osteneala sa»”.
Patriarhul Daniel face apel la Roberta Anasatase pentru promulgarea amendamentelor BOR în cazul paşapoartelor biometrice
Postat: 3 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, buletin electronic, cip, copii, credinta, credite, crestin, criza, cruce, cuvant, educatie, Iisus, mila, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, permis conducere, PF Daniel, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri Scrie un comentariu |
Mulţumim, Doamne! Nădejdea noastră – unirea noastră într-un cuget, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, se întrezăreşte din nou, la orizont. Iată ce am aflat în seara aceasta, de pe site-ul Ziua. (Nădăjduiesc ca PF Daniel să pună în discuţie şi problema cărţilor de identitate electronice OBLIGATORII începând cu 01 ian. 2011)
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel, i-a solicitat presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, sa promoveze o serie de amendamente ale BOR la ordonanta privind introducerea pasapoartelor electronice, in contextul in care actul normativ a trecut tacit de Senat, iar propunerile Sfantului Sinod nu au fost luate in considerare.
Amendamentele dorite de Patriarhie vizeaza eliberarea de pasapoarte simple temporare, in cazul in care titularul sau parintii minorilor declara in scris ca nu doresc pasapoarte electronice pentru motive de constiinta sau religioase. BOR mai doreste prelungirea valabilitatii pasapoartelor simple temporare de la cel mult 6 luni, cat prevede ordonanta, la cel mult un an.
CHEMARE LA REFERENDUM DIN PARTEA PĂRINTELUI IUSTIN
Postat: 2 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, iubire, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin, buletin electronic, carte de identitate, carte de identitate electronica, cip, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, dragoste, Iisus, moarte, necaz, ortodox, pacat, pasaport electronic, permis conducere, post, pr iustin parvu, prieteni, referendum, sarac, sfant, Tineri 2 comentarii
Iubiţi fii ortodocşi,
Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.
Paşaportul pentru viaţa veşnică
Postat: 1 aprilie 2009 Înscris în: Copii si parinti, Cuvinte de invatatura, Diverse, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biometric, biserica, boala, buletin, buletin electronic, cip, credinta, crestin, criza, cruce, Iisus, necaz, ortodox, pacat, parinti, pasaport electronic, permis conducere, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri Un comentariu
Articolul de mai jos a apărut în numărul 1 (143) din ianuarie 2009 al revistei „Credinţa ortodoxă” – revistă de cultură, atitudine şi spiritualitate a Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, revistă al cărei preşedinte al colegiului redacţional este PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Acest articol, al cărui autor este Pr. Ioan Enache, l-am văzut prima dată în această revistă de atitudine ortodoxă duminica trecută şi am avut o mare bucurie.
Aşadar, a început. Siluirea. „S-apropie începutul sfârşitului”, zice Eminescu într-un articol din „Timpul”, 1 dec. 1879. Expresie foarte potrivită pentru aceste zile, pentru aceşti ani ai noştri. „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (…) Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-18).
Nesimţirea „care este”… faţă cu reacţiunea (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.2)
Postat: 31 martie 2009 Înscris în: Copii si parinti, dans, Economie & Business, familie, Tineri | Tags: biserica, boala, credinta, crestin, criza, cruce, cuvant, manele, moarte, necaz, ortodox, pacat, parinti, post, prieteni, sarac, sfant, suflet, Tineri 6 comentarii
Ţara arde, lumea fierbe, criza e în toi, problemele curg şi tocmai acum, când ar trebui să fim mai treji şi mai atenţi, mai mult decât oricând, parcă suntem luaţi de valuri şi purtaţi de colo-colo, ca nişte bărcuţe din hârtie. Emisiuni de divertisment ne fac sa uităm de probleme, muzica ne menţine buna dispoziţie şi atitudinea pozitivă în faţa vieţii, de fapt în faţa problemelor iminente care ne aşteaptă, emisiunile de bârfă şi de scandal ne ţin ocupat până şi ultimul neuron. Şi întocmai ca şi în viaţă, când majoritatea populaţiei dintr-o zonă este în şomaj sau este fără ocupaţie, zona respectivă este la pământ sau este uşor de stăpânit tocmai prin sărăcie, iar voturile lor pot fi obţinute printr-o şapcă sau o găleată cadou, tot aşa şi cu neuronii – când sunt fără ocupaţie, când sunt şomeri, sau când suferă de singurătate, sunt foarte uşor de „convins” de către michiduţă, prin anumite „avantaje” temporare, pentru că el vede punctele slabe ale fiecăruia, intră pe acolo şi poate distruge totul în jur…
N-am cuvinte... 
Ultimele comentarii