Despre faptele bune ale celor de altă credinţă şi despre mântuirea neortodocşilor (Sf. Ignatie Briancianinov)

Cuvânt înainte

Astăzi Ortodoxia zace sub puterea celui rău, zbătându-se în agonia veacului celui de pe urmă, clătinată de vrăjmaşii cei din afară şi vândută de slujitorii cei dinăuntru.

 Trăim vremuri despre care au proorocit dumnezeieştii Părinţi ai Ortodoxiei, vremuri de apostazie vădită şi tăinuită, vremuri în care, precum oarecând în vechiul Babilon, la fel şi astăzi, omenirea îşi temeluieşte aşezământ din fărădelege, împotrivindu-se lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi. Creştini, apostaţi, eretici, păgâni şi atei, se adună spre a înălţa un nou turn: ecumenismul, iubirea, pacea, unitatea, toleranţa, comunicarea, etc. deopotrivă cu inovaţiile aduse de Biserică, sunt cărămizile şi schelăria acestuia. Arhitecţii sunt diavolii, slujiţi de calfe şi zidari destoinici: întâistătătorii laici şi religioşi ai popoarelor, împreună cu ierarhii lui Hristos: patriarhi, mitropoliţi, episcopi.

 Cine se ridică împotriva acestora, cine se încumetă să surpe turnul? Prea puţini, ca să nu spunem, aproape nimeni. Printre cei puţini se numără, iată şi Sfântul ierarh Briancianinov, care vădind minciuna şi înfruntând erezia, se arată vrednic mărturisitor şi urmaş al Sfinţilor Părinţi, din vechime, care n-au zăbovit a îndrepta şi a mustra cu bărbăţie, atunci când ortodoxia era în primejdie.

Citește în continuare »


Lupi la vânătoare, de Crăciun…

Am primit un mesaj cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului pe Gmail, de la un prieten şi am observat în dreapta mesajului său, în spaţiul destinat linkurilor sponsorizate, textul următor: „O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos şi vom vedea de ce credinţa în El nu este nicidecum credinţă oarbă…” şi apoi adresa site-ului şi linkul respectiv.

Bineînţeles că am fost încântat, ca de altfel de apologetică în general – la asta m-am gândit în prima secundă. În următoarea, mi-a sunat un clopoţel: „dar dacă…?” şi am intrat pe site având „ochii în patru”. La început am remarcat că numele Domnului era scris cu doi „i”, nu cu unul – şi ăsta a fost un lucru îmbucurător, dătător de speranţe. Dar acesta a fost singurul lucru care m-a bucurat pe site-ul acela.

Citește în continuare »