„Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui” (tâlcuire la Crez, partea VIII)

Cea mai miraculoasă persoană a vizitat pământul si a plecat. Si toate celelalte legate de El au fost si ele miracole. Si acest miracol s-a răspândit asupra întregii planete Pământ. Si multe sute de generaţii pe parcursul a nouăsprezece secole încheiate au vorbit despre acest vizitator mai mult decât de oricine altcineva în această lume. Cel mai mare miracol este că toate aceste generaţii au vorbit despre El nu ca de un fost vizitator, ci şi ca despre un contemporan. Chiar si azi, generaţia noastră vorbeşte despre El ca despre un contemporan, la fel de mult ca despre un mai vechi vizitator. Veşnic vechi si veşnic contemporan. Este miracolul niciodată repetat pe parcursul istoriei omenirii. Personalitatea acestui vizitator era extraordinară, incomparabilă şi imposibil de înţeles pentru o fiinţă terestră. Mulţi se întreabă cu uimire: Cine este El ? Noi îl cunoaştem şi nu-L cunoaştem. II privim cu luare aminte din depărtare şi-L privim de alături. Sufletul Său e printre noi, autoritatea Sa e deasupra noastră. Numele Său ne aduce speranţă, linişte şi bucurie. Cine este El ?

Acest extraordinar vizitator al pământului este Impăratul împărăţiei cereşti prefăcut în om, în om adevărat. După cum învierea Sa din mormânt e conformă cu puterile Sale, la fel si înălţarea Sa la ceruri e pe măsura măreţiei Sale „lesit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea si Mă duc la Tatăl” (loan 16, 28). Ce poate fi mai limpede decât aceasta ?

Citește în continuare »


“Doamne, om nu am ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa” (Omilia 37 a Sf. Ioan Gură de Aur la Evanghelia de la Ioan)

Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul i-a răspuns: Doamne om nu am ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa” (Cap. 5, Vers. 6,7 – Vers. 13).

1. Cât este de mare folosul care se scoate din Sfintele Scripturi. Resemnarea paralizatului sfântului Ioan se deosebeşte de cea a sfântului Matei.

2. Credinţa paralizatului

***

Folosul care se scoate din Sfintele Scripturi este mare, câştigul este nemăsurat, cum o spune Sf. Ap. Pavel: „Căci tot ceea ce s-a scris mai înainte s-a scris spre învăţătură, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4, Cor. 10,11), aceste cărţi divine sunt o comoară cu tot felul de medicamente. Trebuie să înlăturăm mândria, să stingem pofta trupului, să călcăm în picioare bogăţiile, să dispreţuim durerile, să ridicăm inima, să-i dăm curajul ei şi tărie, s-o întărim în răbdare? Acolo vom afla pentru fiecare ajutorul cel mai sigur şi mai puternic. Care om, în sfârşit, printre cei ce de multă vreme luptă împotriva sărăciei sau pe care-i ţine o boală grea în patul lor, citind aceste frumoase cuvinte ale apostolului, nu se va simţi pătruns de o vie mângâiere?

Acest paralizat de treizeci şi opt de ani îi vede pe alţi bolnavi dobândindu-şi în fiecare an sănătatea; el se vede mereu în neputinţa sa şi nu se lasă abătut, şi nu se descurajează deloc, cu toate că greul de a fi văzut trecând atâţia ani în zadar îl apăsa, şi aşteptarea unui viitor nesigur, în care nu se arăta nicio licărire de nădejde, putea să-i mărească chinul. Citește în continuare »


Ce spunem prin: „Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”? (tâlcuire la Crez, partea VII)

Aleşilor, Hristos S-a înălţat! Pământul nu-I poate dăuna si nici mormântul nu-L poate închide, înălţate să fie sufletele voastre, a celor plini de binecuvântarea lui Hristos! Să lumineze icoana lui Dumnezeu din voi, cei curăţaţi de ţărână si salvaţi din decăderea aducătoare de moarte. Bucuraţi-vă si vă veseliţi, căci Mesia al vostru, Unul şi Unicul, a biruit moartea, această teroare a tuturor celor născuţi pe pământ!

Miraculoasa ridicare din mormânt a Domnului Hristos a fost în completă concordanţă cu apariţia Sa miraculoasă în lume. Ea corespunde cu naşterea Sa extraordinară din cea mai nevinovată Fecioară, cu lucrările Sale omnipotente pe pământ, cu înţelepciunea şi mila Sa cerească, cu răbdarea şi demnitatea în faţa nedreptăţii si a torturii la care a fost supus şi cu iertarea divină a celor care L-au pironit pe cruce. Toate acestea sunt armonizate. Toate se aseamănă şi corespund una celeilalte. Aşa cum se poate afla natura întregii mări după o singură picătură de apă, tot aşa se poate cunoaşte întregul caracter al lui Hristos după un singur eveniment din viaţa Sa. Intregul Său caracter reprezintă un miracol continuu care se compune în mod organic din nenumărate miracole. El este Mântuitorul vostru atotputernic, o, purtătorilor de Hristos, care v-a binecuvântat de pe cruce, din mormânt, din afara mormântului.

Citește în continuare »


„Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat” (tâlcuire la Crez, partea VI)

Iisus in fata lui Pilat

Flacăra iubirii divine străluceşte continuu în inima paternităţii lui Dumnezeu şi a filiaţiei lui Dumnezeu. Adierea timpului nu ajunge până acolo niciodată. Schimbări capricioase nu ating niciodată acea flacără, nu o încovoaie, nu o măresc şi nu o micşorează. Din această cauză iubirea divină este viaţă fără vârstă, bucurie netulburată, putere nelimitată. Cu această miraculoasă flacără în mâinile Sale, în inima Sa şi în întreaga Sa fiinţă, Regele cerurilor a coborât în mod miraculos într-o misiune miraculoasă printre oameni. Şi El a rostit aceste cuvinte binecuvântate: „Foc am venit să arunc pe pământ si cât aş vrea să fie acum aprins” (Luca 12, 49). Fie ca o singură scânteie din acel foc sfânt să cadă asupra inimilor voastre si ar fi destul pentru a vă lumina lunga cale către viaţa veşnică. Nu-l stingeţi, ci ascundeţi-l şi păstraţi-l ca si cea mai nepreţuită moştenire, o, aleşilor, care purtaţi icoana lui Dumnezeu în voi.

Mult milostivul, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, a aplecat cerurile şi a coborât pe pământ pentru noi şi pentru mântuirea noastră. El nu a coborât de pe un tron pe altul, ci de pe tron pe pământ rece. A pătimit mult pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Chiar si pentru acestea, e suficient pentru a fi ruşinaţi si pentru a slăvi iubirea Sa. Dar pentru ca adevărul să fie complet, mai trebuie adăugate şi altele. Mântuitorul neamului omenesc a suportat defăimare, răutate, curse, scuipări, lovituri, ridiculizări şi biciuiri. Dar nici acum nu am spus totul. El a fost condamnat împreună cu hoţii, răstignit pe cruce; a pătimit până la moarte, şi-a dat ultima suflare în agonie şi a fost îngropat. El nu a respins paharul plin până sus al supliciului, nici nu a îndepărtat coroana de spini de pe fruntea Sa, nici nu a aruncat crucea grea de pe umerii Săi. Aşa a încoronat El adevărata credinţă ortodoxă – patima şi dragostea – sacrificându-se.

Citește în continuare »


„Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om” (tâlcuire la Crez, partea V)

nasterea-domnului-rubliov2

Precum o mamă care se apleacă şi se înclină asupra copilului care plânge în leagăn, aşa este şi coborârea Creatorului între oamenii din această lume temporală şi văzută, coborârea din existenţa Sa miraculoasă în istorie. Noi, oamenii, şi mântuirea noastră am fost cauza coborârii Sale şi a modului cum s-a făcut aceasta: născut din Fecioara Maria şi din Sfântul Duh. Cine spune aceasta? Dacă noi, oamenii, am afirma aceasta, ar mai rămâne loc şi de îndoială. Dar El Insuşi a spus-o, Unul, lucru de care nu se poate îndoi nici unul dintre cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine.

El Insuşi, Unul, Adevăratul, a spus despre Sine că a venit „ca să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Adică, ca să servească oamenilor şi să Se dea pe Sine ca răscumpărare pentru oameni. Acesta este scopul coborârii Sale. Şi nu un om a arătat modul în care El a coborât (nimeni nu l-ar fi crezut), ci un arhanghel al lui Dumnezeu. Gavriil, arhanghelul lui Dumnezeu, a descoperit aceasta Fecioarei Maria din Nazaret: „Vei lua în pântec şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui lisus„. Citește în continuare »


Tâlcuirea Psalmului 108. Uneltirea împotriva Bisericii

corydonbernstein200

PSALMUL 108

1. Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
3. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
5. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
7. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
8. Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
9. Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
10. Sa smulga camatarii toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui.
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
Citește în continuare »