Dacă vrei, poţi (să-ţi păstrezi fecioria)

„Bucurie”! Suntem în „anotimpul iubirii”, vine ziua de Sf. Valentin, „sărbătoarea” de import şi apoi a Dragobetelui autohton, şi am putea pretinde ca asistăm la o adevarată feerie a dragostei! „Bucurie!”, căci asta pretindem toţi, că suntem bucuroşi, fericiţi, deşi în interior suntem găunoşi şi neştiind ce să mai facem ca să nu fim singuri, comitem greşeli mari, facem compromisuri care ne costă apoi multe nopţi de nesomn, multe gânduri ce nu ne vor da pace, preţul plătit fiind chiar pătarea conştiinţei noastre, pierderea bucuriei adevărate de a avea o conştiinţă curată, de a fi mângaiaţi în singurătate (deşi nu doar în singurătate suntem mângâiaţi), de Însuşi Domnul nostru! Însă nimic nu e pierdut!

La intrebarea dintr-un articol: “SE MAI MERITA SA-TI TII FECIORIA IN ZIUA DE AZI?”, o tanara a postat un comentariu prin care a exprimat ceea ce cred multi dintre noi – de fapt, acesta este glasul acelora care nedandu-si seama intre ce au de ales, opteaza pentru renuntarea la floarea unica a fecioriei in schimbul “intrarii in lume” (problema astazi este mai ales ca multi chiar nu-si mai dau seama ca sunt in fata unei optiuni – caci a-ti pastra fecioria este nu numai o optiune, ci chiar de dorit, dar astazi s-a “trecut” deja şi de faza “libertatii” de gandire care-ţi oferea dreptul să crezi că ai de ales, ajungandu-se la impunerea ideii ca renuntarea la feciorie cat mai timpuriu este o necesitate!).

<<Nu cred ca se mai merita (sa-ti tii fecioria, n.n.) in ziua de azi. Cei care trec de o anumita varsta si nu au trecut “in randul lumii” sunt tinta tuturor glumelor, marginalizati, unii chiar se feresc sa aibe relatii de prietenie cu feciori/fecioare trecuti de o anumita varsta (20-22 de ani). Cu alte cuvinte iti fac sange rau, si e posibil ca si persoana respinsa sa cada in depresii sau sa i se formeze un sentiment de inferioritate.

In ziua de azi cand cununiile se incheie mult mai tarziu, pe la 30 de ani nu se prea mai gasesc persoane curate, mai ales barbati.

Ideea e ca trebuie sa ne adaptam societatii… E foarte frumos ce se scrie pe tema aceasta, despre feciorie si pastrarea ei, dar suna a povesti de adormit copii , pe cand realitatea este cu totul alta…>>

Ce nu stie ea sau nu iau in calcul aceia care gandesc in acelasi mod, cautand sa impace si capra si varza, pretinzand ca raman aceiasi chiar daca isi pierd fecioria, este ca un astfel de act te schimba pentru totdeauna. Acestia au renuntat deja, mental, la fecioria lor si asteapta prilej sa “scape” si de cea fizica, asa cum ai scapa de o povara.

Rugaciunea are putere nemaipomenita, este unul din lucrurile pe care nu le facem deloc sau nu le facem indeajuns! Impreuna cu rugaciunea particulara, pentru a avea putere sa trecem peste ispite, avem neaparata nevoie de participarea la Sfintele Taine.

Iar fecioria se poate pastra, DACA VREI.

„Lumea” astazi spune multe… Spune, de exemplu, ca o „sarcina” o poti tine sau nu, iti da impresia ca poti alege (!!!) – si „lumea” aduce si argumente pentru asta (sesizati diferenta? – a renunta la sarcina este o optiune, dar a-ti pastra fecioria nu mai este considerata o optiune!). Dar noi nu suntem „ai lumii”, ci ai Lui Hristos. Si stim ca „sarcina” aceea este VIATA si „intreruperea de sarcina” este AVORT, este CRIMA.

La fel, lumea spune ca „trebuie” sa fii ca ea, sa nu mai fii fecior odata ce ai implinit 16,17,18 ani, “sa gusti din pomul cunostintei binelui si raului” – CINE NE VORBESTE PRIN „LUME”, AL CUI GLAS IL ASCULTAM CAND PLECAM URECHEA LA “GURA LUMII”?

Noi avem acelasi VRAJMAS pe care l-au avut si protoparintii nostri, Adam si Eva. Acelasi vrajmas vrea sa ne „abureasca” si acum, ca atunci prin amagirea cunoasterii, acum cu „datul in randul lumii”. Noi nu suntem si nu trebuie sa fim in “randul lumii” in cele rele si nefolositoare, nu trebuie sa fim in „randul lumii” in cele ce-L supara pe Hristos, noi nu ar trebui sa-L rastignim pe Hristos de dragul lumii!

Putem, in schimb, ajuta „lumea” si pe noi insine prin rugaciune, prin atentia fata de cele drepte. Totul se rezuma la vointa. Si aceasta poate fi influentata de Domnul, caci El vede DISPOZITIA noastra, chiar inainte sa ne dam noi seama. El stie incotro vrem sa ne indreptam, daca vrem sa facem voia noastra sau a Sa, inainte sa facem noi primul pas. Si in functie de aceasta, ne ajuta sau nu. Cei care cauta pricina sa nu faca Voia Lui, gasindu-si mereu scuze, au parte de multe probleme, multe ispite mari. Dar si celorlalti, care VOR sa faca voia Lui, le ingaduie unele incercari, unele chiar foarte mari, dar in tot acest timp acestia sunt sub Acoperamantul Sau. Pe toti, insa, ii asteapta Domnul sa se intoarca, sa se apropie de El.

DACA VREI, POTI! – ar fi rezumatul celor de mai sus. Reciproca nu e valabila, caci nu e corect a spune „daca poti, vrei”. Toti putem, putini vrem. Toti putem , caci toti suntem facuti din aceeasi plamada. Toti suntem facuti dupa Chipul si asemanarea Domnului, al Celui ce S-a intrupat, a trait la fel ca noi, a patimit pentru noi si a inviat ca sa avem noi nadejde ca TOTI PUTEM (insa doar IN EL, PRIN EL – nu altfel).

Cine intelege asta, CINE VREA, poate sa reziste in valtoarea vietii si se bucura chiar si in greutati, de mangaierea harului. Cine nu, este lesne intors de pe o parte pe alta, plimbat ca o frunza-n vant, ametit si lovit, pedepsit pentru lipsa lui de vointa.(de fapt se autopedepseste, caci nu-l pedepseste Dumnezeu). Si toate acestea sunt ingaduite pentru indreptarea noastra, ca sa ne apropiem iarasi de Dumnezeu si sa ramanem in acea stare, de a merge SPRE EL, avandu-i ca tovarasi pe cale pe Insusi Hristos, pe Maica Sa si pe toti sfintii. Prin rugaciune putem vorbi cu ei, cu ingerul nostru pazitor, prin rugaciune tinem legaturile tainice, cu Domnul si casnicii Sai si primim ajutor in ispitele vietii.

---

Articole ajutătoare:

• Rugăciunea Sfintei Iustina împotriva desfrânării
• Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean
• Cum se biruie desfrânarea? – cuvânt al Sf. Efrem Sirul
• “Ochii văd, inima cere”. Cuvânt despre ce se cade a face cineva când va fi răpit cu ochii (Sf. Nicodim Aghioritul)
• Nu vă lăsaţi cumpăraţi! Cuvânt către adolescenţi
• Cuiva care întreabă despre inocenţa dormitului împreună şi a atingerilor intime între tinerii necăsătoriţi
• Avem nevoie de spirit ascultător?
• Spovedania unui păcătos (un altfel de îndreptar de spovedanie)
• Despre desfrâul Europei – cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici

.

---