Rugăciune pentru Japonia după cutremur şi tsunami

Doamne, noi oamenii am încercat de nenumărate ori să devenim mai înalţi şi mai mari decât Tine, Unul şi Adevăratul Dumnezeu.

Am distrus tot ceea ce Tu ne-ai dat.

Am luat toate lucrurile din jurul nostru (natura, vieţile şi restul) ca fiind de la sine.

Rugămu-Te, Doamne, miluieşte-ne!

Rugămu-Te, ajută tuturor celor care în Japonia, în Hawai şi în alte locuri au fost loviţi de această catastrofă.

Să fie aceasta un prilej de adevarată pocăinţă pentru noi toţi,
Citește în continuare »

Reclame

„Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui”. Cu gândul la suferinţa japonezilor

Se pare că ceva în genul cuvintelor Sf. Antonie cel Mare ar fi răsunat la un moment dat în mintea unuia dintre guvernatorii japonezi când a spus unor reporteri că  tsunami-ul a fost “pedeapsă divină” pentru “egoismul” japonezilor. Dar iată, dragi fraţi şi surori în Domnul, că inclusiv în aceste momente de maximă tensiune primează tot corectitudinea politică. Din respect pentru victimele dezastrului, nu este momentul să strigi acum păcatele în gura mare, pare că i s-ar fi spus guvernatorului Ishihara, ci păstrează-ţi sângele rece şi treci la treabă, dacă mai vrei un al patrulea mandat la viitoarele alegeri!

http://english.kyodonews.jp/news/2011/03/78168.html

Shintaro Ishihara, guvernatorul Tokyo, a fost forţat să îşi ceară scuze pentru remarca făcută luni, raportează Kyodo News. Se pare că acesta a spus reporterilor că tsunamiul a fost “pedeapsă divină” pentru “egoismul” japonezilor. Luni, Ishihara a spus reporterilor, “Politica Japoniei este pângarită de egoism şi populism. Ar trebui să folosim tsunamiul pentru a şterge egoismul, egoism care s-a infiltrat precum rugina pe mentalitatea japonezilor de-a lungul unei perioade lungi de timp.

Citește în continuare »


„va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri” (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.5)

disaster

Tot auzim in ultimii ani vesti despre razboaie, despre boli, despre tot felul de dezastre, vesti care ne demoralizeaza, care ne descurajeaza, care ne arunca in deznadejde. Mass-media a creat imaginea unei lumi in care totul e frica, moarte, boala si dezastru. De fiecare data dupa o succesiune de stiri negative, urmeaza… pauza de publicitate si este dovedit ca oamenii speriati si cu stima de sine scazuta cumpara usor, orice. Majoritatea dintre noi ne comportam ca niste victime eterne, nu actionam de frica pentru a ne crea viata ce o dorim, avem povesti pline de scuze, insa nu avem rezultate.

Criza care a cuprins toate domeniile vieţii este o criză a omului care trăieşte sub domnia inteligenţei şi a raţiunii. Se vorbeşte despre o criză a statului, a credinţei, a Bisericii şi a religiei, tocmai pentru că această criză este o criză a omului. Semnul timpului nostru este haosul. „Trăim ca în timpul unui cutremur, când stabilitatea pământului începe să fie nesigură şi oamenii fug într-o panică de nedescris, nemaiştiind nici unul unde să se salveze” (Heinemann, op. cit. p. 12.). Şi asta din cauză că omul modern a rupt legătura cu Dumnezeu, prin Care viaţa lui căpăta sens şi înţeles, şi acum stă deznădăjduit în faţa nimicului, în care viaţa lui este pe cale de a se prăvăli.

Citește în continuare »


„Oare ce ne aşteaptă?” Viaţa după predicţii şi după cutremur

ioanistrate

Când am auzit eu prima dată de zodii, după Revoluţia din ’89, am fost fascinat. Pentru că eram mai aproape de acel supranatural predicat de omul de rând decât eram de Dumnezeu. Îmi aduc aminte cât îmi plăcea să citesc predicţiile astrale pentru zodia mea, pentru o zi, pentru o săptămână, pentru un an întreg; apoi urmăream zilele să văd câte din cele citite se împlinesc. Concomitent, începusem să cred în vise, „descoperisem” că şi din vise poţi afla viitorul. Revistele de paranormal mă cucereau încet-încet…

Dar nu! Prin voia Domnului, perioada aceea a rămas, cu paranormal cu tot, în urmă! În opoziţie faţă de atunci, acum aş vrea să-mi pot încredinţa sincer fiecare zi, încă de la începutul ei, Domnului. Aş vrea să îmi pot încredinţa tot anul Domnului, să mă ocrotească El, căci doar la El ar trebui să-mi fie nădejdea. Aş vrea să nu mă mai încred atât de mult în mine, să nu mai uit de El, de Iisus, de Hristos, de Domnul meu.

Citește în continuare »