În faţa oglinzii duhovniceşti

Pentru că am de scris despre un lucru mai greu de înţeles, m-am gândit să vă amintesc o întâmplare, care poate să ne lămurească mai bine cuvântul nostru. În preajma unui târg de vite (sau iarmaroc) se afla un magazine mare de sticlărie. Între alte lucruri scumpe de sticlă, erau şi diferite soiuri de oglinzi mari de perete.

Într-o bună zi, când venea lume multă la iarmaroc, erau întinse la arătare în vitrina magaziei cele mai frumoase obiecte de sticlă, între care se afla şi o oglindă mare cu ramă.

Toţi târgoveţii care treceau pe alături de magazine îşi vedeau chipul în oglindă. Unii dintre ei se opreau anume ca să-şi potrivească pălăriile în faţa oglinzii.

Din întâmplare, a trecut pe alături şi un negustor de vite, care ducea de funie un ţap voinic şi nişte capre la iarmaroc.

Citește în continuare »


Cuvânt către cei ce în fiecare zi păcătuiesc şi în fiecare zi se pocăiesc (Sf. Efrem Sirul)

iov-pocainta

Până când, o, prietene, fiind stăpânit de vrăjmaşul, plăcerea lui o săvârşeşti? Până când, iubitule, slujeşti patimilor trupeşti, celor aducătoare de moarte? Primeşte sfatul meu, că te face pe tine viu şi, curăţindu-ţi sufletul tău împreună cu trupul, apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecă pe tine, Care primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc. Mântuire îţi va fi ţie dacă, deşteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Că, dacă în unele zile greşeşti, iar în altele iarăşi zideşti, dacă pierzi, risipeşti şi iarăşi aduni, apoi asemenea eşti cu copiii. Cel ce singur se împiedică de o piatră, se poticneşte şi cade şi, dacă face a doua oară aşa, acela este orb şi fără minte. Deci, aceasta să o ai în inima ta şi aleargă la pocăinţă cu osârdie şi roagă-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit şi umil, flămând şi în suspine pătimind durerea, pentru cele trecute păzindu-te şi luând aminte la cele de aici înainte ale vieţii tale.
Citește în continuare »


Al cui chip să purtăm? (5) – LUXUL LA BĂRBAŢI (p.1)

metrosexual2

Cred că există pe „piaţă” (vreau sa spun netul ortodox) destule articole adresate femeilor şi mai puţine adresate direct bărbaţilor, drept pentru care se dă ocazia unora să considere ca dezavantajate femeile, din punctul acesta de vedere. Şi că nu este aşa, o ştim majoritatea. Dar pentru ceilalţi, cât şi pentru „majoritate” am un articol adresat bărbaţilor, bărbaţi care mult mai mult decât pe vremea Pr. Nicodim Măndiţă, se aranjează şi se ferchezuiesc mai ceva decât femeile, încât acum câţiva ani a apărut o nouă „specie” – metrosexualul. O dedicaţie cu dragoste, un citat din cartea „Al cui chip să purtăm?” de Protos. Nicodim Măndiţă.

Iată ce ne spune Sf. Clement Alexandrinul în cartea sa Pedagogul: „Atât de mult a crescut luxul, încât nu numai femeile sunt bolnave de această râvnă după deşertăciuni, ci şi bărbaţii caută să se îmbolnăvească de aceeaşi boală.Şi nu sunt sănătoşi, pentru că nu îndepărtează de la ei gătelile; mai mult, îndreptându-se spre o viaţă molatică, se feminizează; îşi tund părul ca derbedeii şi desfrânatele. „Sunt îmbrăcaţi cu mantale strălucitoare, lungi şi foarte scumpe. Mestecă gumă de mestecat şi miros a parfum” (Poet comic necunoscut, CAF, III, p. 470 nr. 338).

Citește în continuare »


SĂRACI DAR JUCĂTORI (O criză economică, financiară, politică, morală globală p.3)

gambling_campaigns_400

Fie că vor să scape de criza economică, să îşi rotunjească veniturile sau sunt doar împătimiţi ai pariurilor, peste un milion trei sute de mii de români calcă pragul agenţiilor de pariuri, în fiecare lună. Acestora li se adaugă o altă categorie, a celor care joacă la Loterie. Şi se pare că anul acesta vor fi din ce în ce mai mulţi, potrivit estimărilor preşedintelui Loteriei Române.

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi

Din câte am înţeles eu criza asta, una dintre cauzele ei este iubirea de bani. Foarte mulţi vor să obţină banii uşor, dacă se poate şi fără muncă – de exemplu, aşa au prosperat băncile, prin iluzia dobânzii oferită deponenţilor, profitând de aversiunea faţă de risc a acestora din urmă, sau pe dobânzile reale la credite. Însă nu ştiu dacă e vorba numai de iubire de bani, pentru că unii chiar au fost aduşi într-o stare de NEVOIE permamentă, sunt foarte mulţi care abia trăiesc de azi pe mâine şi sărăcia în ţara noastră se adânceşte…

Astfel, cu greu înţeleg de ce sunt atât de multe cazinouri, săli de jocuri, agenţii de pariuri etc. Nu prea pricep ce motivaţie poate avea cineva care se duce să joace acolo, ştiind că şansa de câştig este foarte mică. Sau să joace pe internet, să parieze… Oare chiar nu înţeleg că li se flutură pe sub nas iluzia câştigului, a unei îmbogăţiri rapide? E ca şi când în faţa unui câine legat ţii un cârnat atârnat în undiţă la distanţă suficientă cât să nu-l ajungă, iar el se tot agită şi sare în lanţ sperând că-l prinde. De ce face asta? De foame. Sau de poftă.

Citește în continuare »


Cum se biruie desfrânarea?

Sfântul Efrem Sirul

Sfântul Efrem Sirul

Această patimă este foarte întâlnită astăzi, în special printre tineri, dar şi printre cei mai în vârstă. Deşi este foarte răspândită, nu sunt mulţi aceia care o conştientizează, fiind genul de patimă care pe lângă faptul că te face dependent de ea, te face să crezi că ai chiar o nevoie, reală, de acele păcate. De aceea este foarte greu să conştientizezi gravitatea ei după ce se cuibăreşte bine în suflet, după ce organismul capătă anumite obişnuinţe, iar păcatul se săvârşeşte ritmic, stricând corpul – templul Duhului Sfânt…

De această patimă poate fi atins oricine, dacă nu ia seama la anumite lucruri mărunte, dar foarte importante. Astfel, Sfântul Efrem Sirul ne povăţuieşte cele de mai jos.

Citește în continuare »


Tâlcuirea Psalmului 50 al lui David (psalm de pocăinţă)

Psalmul 50

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Citește în continuare »


Cei trei mucenici de la Optina, ucişi în 1993

Am citit azi un articol pe blogul Ortodoxie şi Viaţă, şi deşi mai este destul timp până pe 16 aprilie, ziua în care cei trei au plecat la Domnul, m-a impresionat foarte mult istorisirea şi nu am putut să aştept până atunci.

“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostri, prietenii nostri, cunoscutii nostri.” *

In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta catre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala!

Citește în continuare »


De dragoste (1) – Wish you were here

Mai avem astăzi timp de dragoste? Mai avem timp de romantism? Când te îndrăgosteşti, în adolescenţă, tinzi să fii romantic, atunci îţi descoperi latura aceasta, a meditaţiei la dragoste – ce este dragostea, de unde vine şi poate încotro merge? Câţi dintre noi ne-am dorit să iubim şi să fim iubiţi? Cred că fiecare om „din lume” îşi doreşte asta, sau şi-a dorit-o, mai ales în adolescenţă. Spun „mai ales” pentru că atunci este omul cât de cât mai pur, faţă de ce va urma, cel puţin în năzuinţe, în aspiraţii. Dragostea apare ca ceva nou, extraordinar, nevoia de celălalt ne loveşte brusc, ne muşcă „leoaica de faţă” şi nu mai contează nimic, nu contează decât prezenţa celuilalt, pe care-l vedem peste tot „dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară”.

Citește în continuare »


Pr. Arsenie Papacioc despre apelul Pr. Iustin Pârvu: „Înainte de toate, îl avem pe Iisus, de ce nu-i cerem ajutorul Lui?” (interviu Radio Dobrogea)

UPDATE: Acesta, de mai jos, este interviul luat de Radio Dobrogea, interviu care i s-a luat Părintelui Arsenie în necunoştinţă de cauză, pentru că, aşa cum se poate vedea din interviul luat în ziua următoare, Părintele are o altă părere, nu mai pomeneşte nici de tactică, aşa cum face aici, ci spune foarte clar: PĂRINTELE IUSTIN ARE DREPTATE! Am lăsat acest articol – interviul (despre care cei care se pricep mai bine spun că este contrafăcut) şi comentariul  meu original – pe blog pentru că face parte din istorie. Cred că păstrând ambele interviuri, o să vă daţi seama de diferenţa care este între ele şi de faptul că Părintele Arsenie este de acceaşi părere cu Pr. Iustin.

Citește în continuare »


Paşaportul electronic, prefigurarea biocipului (1)

epass2005

Am citit ieri Apelul Părintelui Iustin Pîrvu către toţi iubitorii de Hristos, un text grav prin ton şi forţă. Îl ştiam pe Părintele Iustin un luptător, un mărturisitor, dar în urma citirii acestui text mi-am pus foarte multe întrebări, mult mai multe decât de obicei şi am vrut să înţeleg de unde vine acest ton atât de grav.

În primul rând, m-am întrebat dacă textul respectiv chiar îi aparţine Părintelui Iustin şi am întrebat un administrator de site care mi-a spus că a primit pe e-mail textul respectiv chiar din obştea Mănăstirii Petru Vodă. În afară de asta, am văzut apelul postat şi pe site-urile unor oameni de încredere (de exemplu Părintele Savatie Baştovoi, sau Părintele Gabriel Ţuţuianu – ca să-i amintesc doar pe câţiva, care sunt slujitori în Sfântul Altar). Atunci mi-am zis – este sigur!

Citește în continuare »


Credit, dobândă, curs valutar şi garanţii

Citeam un articol astăzi, pe mybank.ro cum că Banca Naţională ar putea răspunde aşteptărilor bancherilor, relaxând condiţiile acordării creditelor. Aceasta prin ridicarea gradului de îndatorare maxim de la 35% cât este în prezent, până în jurul a 60-65% din venituri.

În acelaşi timp, însă, deprecierea leului creşte stresul asupra disponibilităţilor băneşti ale clienţilor actuali, aceştia rambursându-şi tot mai greu ratele, iar incertitudinea în ceea ce priveşte cursul valutar, volatilitatea acestuia, menţine la cote crescute precauţia celorlalţi – a potenţialilor clienţi de imobiliare.

Citește în continuare »


Generaţia „emo” – copiii nimănui?

Câţi suntem din aceia care nu găsim o rezolvare imediată problemelor cotidiene, fie ele materiale ori spirituale? Majoritatea covârşitoare. 99,(9)%… Însă unii dintre semenii noştri aleg să-şi pună capăt zilelor pentru această aşteptare, pe care ei o consideră prea lungă, zadarnică. Acest fenomen al suicidului devine cu atât mai alarmant, cu cât acesta face tot mai multe victime în rândul adolescenţilor, adepţi ai unui curent răspândit în Occident şi cu tot mai mulţi susţinători la noi, curentul „emo“.

Citește în continuare »


De unde vine ispita?

După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creştinul este ispitit de diavolul din opt părţi, şi anume :

1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoinţe şi virtuţi peste puterile noastre proprii. adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de toată noaptea şi alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârşiţi.

2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleşeală şi lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voinţa, raţiunea, mustrarea conştiinţei, bărbăţia şi stăruinţa în lupta cea duhovnicească.

Citește în continuare »


Invitaţie la venerarea moaştelor Cuviosului Teodosie cel Mare

Cuviosul Teodosie Cel Mare

Cuviosul Teodosie Cel Mare

ANUNT IMPORTANT PENTRU PELERINI !
Articol-anunţ preluat de pe blogul Părintelui Gabriel, „Chipul nemuritor al Lui Dumnezeu”.

Duminica, 11 ianuarie 2009, Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare, Incepatorul vietii de obste. Este un moment de mare bucurie pentru singura biserica din Bucuresti care are hramul  “Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare”. Este vorba despre Biserica “Spitalului  de bolnavi cronici si geriatrie Sfantul Luca” din Bucuresti ( fostul Spital Nr. 10 ), situata pe Soseaua Berceni nr. 12, sector 4, Bucuresti.

Citește în continuare »


Lumea în care trăim

Ştiaţi că… Shakespeare trăieşte?

Da, trăieşte! Prin opera sa, Shakespeare trăieşte, respiră, e mai viu decât mulţi dintre contemporanii noştri „în viaţă”. Citind versurile de mai jos, m-am convins odată în plus că aceleaşi probleme esenţiale au fost şi pe vremea Mântuitorului, şi cu 1500 de ani mai târziu (pe vremea lui Shakespeare), dar şi acum.

Asfel, putem deduce că societatea (aşa cum s-a „reclădit”, nu cum a fost creată de Dumnezeu) sau lumea (un cuvânt mai de „jos”) deşi a fost clădită pe valori, a fost reconstruită şi bază îi este un sistem de valori care, de fapt, sunt… contravalori. Pentru că tocmai tupeistul ajunge sus, femeia este folosită ca obiect şi ni se serveşte aceeaşi sintagmă cu cea mai veche meserie (da, cum sa nu? şi atunci femeia aia ce mânca? de unde avea pâine??), tocmai nesimţirea este cea care stă jos în autobuz, tocmai pentru cei care au case şi bani se construiesc locuinţe, tocmai noi suntem cei ciudaţi, cei care mergem la biserică şi ne închinăm când trecem pe lângă ele, cei care avem o icoană pe birou, la serviciu, în fine democratia de fapt este demoNOcratie, pentru că, deşi sună cam tragic pentru vremurile astea de comedie, se pare că ne îndreptăm spre înapoi, spre catacombe.

Citește în continuare »


Cu dragoste, de Bobotează

În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastră Ortodoxă Română, prăznuieşte botezul Domnului nostru Iisus Hristos, în râul Iordanului, de către Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.

În această zi, în toate bisericile, se săvârşeşte sfinţirea aghiasmei mari, care este cea mai de seamă ierurgie, dintre ierurgiile privitoare la lucruri.

Dar, o dată cu bucuria, am şi un fel de mâhnire în suflet, pentru că mă aştept ca în seara aceasta şi în zilele următoare să văd şi să aud, devenind aproape obsedant, acelaşi gen de ştiri ca în fiecare an, pe toate canalele media…

De ce mai veniţi, oameni buni, la biserică, dacă vă împingeţi, ţipaţi, trageţi de ceilalţi, călcaţi în picioare pe cel de lângă voi?? Unde este folosul pe care îl doriţi? Maica Siluana spune că „Aceea nu mai e aghiasmă, ci devine foc dacă tu l-ai împins pe fratele tău ca să apuci aghiasmă, ai luat foc şi nu apă sfinţită. Trebuie să o luăm de la capăt ca să ne vindecăm”.

Citește în continuare »


Să nu ne afirmăm ortodoxia călcând în picioare pe alţii

http://cuvseraphimrose.wordpress.com/icoane/

Cuviosul Serafim Rose

Crescând în creştinismul ortodox până când credinţa devenise însăşi substanţa întregii sale fiinţe, Părintele Serafim îi sfătuia pe oameni să nu caute să-şi afirme Ortodoxia „călcând în picioare” pe alţii. Iată ce îi scria unui catehumen ortodox:

Întrucât te pregăteşti pentru Botez, îngăduie-mi câteva sfaturi:

Citește în continuare »


Laurenţiu Dumitru: „Tinerii între cer şi pământ”

tinerii_intre_cer_si_pamant

Cât de frumos îşi face autorul descrierea cărţii! Este un text pe sufletul meu, şi-mi doresc să o citesc, să înţeleg, să învăţ, să cunosc.

Încerc să spun tuturor celor care mă întreabă despre credinţă, că Ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, tămâie, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, că nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca „job description” să te chinuie în mod special pe tine şi altele asemenea… Ortodoxia pe cât este de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti.


Conflictele personale din familie

Temeliile familiei de azi se clatină, din pricina conflictelor personale. Aceasta deoarece două egoisme nu pot convieţui într-o conjugare de-o viaţă. Cei mai mulţi dintre soţi se înalţă pe sine fără să cedeze în nimic şi astfel strică pacea familiei, refuzând ca după altercaţiile şi divergenţele de opinii sau voinţă să cadă la pace şi să-şi ceară simplu şi smerit iertare. Fraza: „iartă-mă, am greşit!” a dispărut din lexicul familiei şi se păstrează expresii formale de tipul „scuze, pardon, sorry…”, uzuale în manifestări şi în locuri publice.

Citește în continuare »


Este dansul un păcat?

Unii dintre noi ne întrebăm uneori: oare a râs vreodată Iisus? A spus El vreo glumă, a avut simţul umorului, a dansat El? A făcut lucruri cu totul „nefolositoare” ca acestea? De ce Iisus nu vorbeşte niciodată despre râs, despre dans? Poate pentru că aceste lucruri sunt absolut normale, de la sine înţelese?

Citește în continuare »


Vine o vreme…

Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! (Psalmul 142)

În biserică se vorbeşte foarte des despre Cruce.

Şi gândul mă duce la Alegeri, acele alegeri pe care trebuie să le facem zi de zi, clipă de clipă. Uneori, Crucea despre care se vorbeşte în biserică reprezintă propriile alegeri, pentru că uneori este foarte greu să luăm o decizie, să facem alegerea potrivită, mai ales când este vorba de conştientizarea păcatului. Atunci pur şi simplu cazi sub povara crucii, a deciziei pe care trebuie s-o iei. Şi te revolţi, te tângui şi plângi, căci îţi dai seama că nu te poţi ridica decât renunţând la păcat, renunţând la plăcere, renunţând la tine însuţi. Cel mai greu este atunci când îţi dai seama că Dumnezeu nu te primeşte aşa, oricum.

Citește în continuare »


Lupi la vânătoare, de Crăciun…

Am primit un mesaj cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului pe Gmail, de la un prieten şi am observat în dreapta mesajului său, în spaţiul destinat linkurilor sponsorizate, textul următor: „O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos şi vom vedea de ce credinţa în El nu este nicidecum credinţă oarbă…” şi apoi adresa site-ului şi linkul respectiv.

Bineînţeles că am fost încântat, ca de altfel de apologetică în general – la asta m-am gândit în prima secundă. În următoarea, mi-a sunat un clopoţel: „dar dacă…?” şi am intrat pe site având „ochii în patru”. La început am remarcat că numele Domnului era scris cu doi „i”, nu cu unul – şi ăsta a fost un lucru îmbucurător, dătător de speranţe. Dar acesta a fost singurul lucru care m-a bucurat pe site-ul acela.

Citește în continuare »


Unde îţi cunoşti iubita/iubitul? Cum ajungi să (re)cunoşti Iubirea?

Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana

Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana

În primul rând, ce faci dacă te simţi singur şi n-ai un iubit sau o iubită?

Am citit un articol pe tema intrebării de mai sus pe site-ul OrtodoxiaTinerilor.ro şi mi s-a părut interesant punctul de vedere şi unghiul de abordare. De ce? Pentru că, întâmplător sau nu, am trăit o experienţă asemănătoare cu cea povestită de Claudiu.

Pentru mine, Crăciunul este un motiv de bucurie în plus, pentru că în această perioadă, acum câţiva ani, am cunoscut inceputurile Iubirii – mi-am cunoscut soţia.

Treceam printr-o perioadă în care, în urma unor experienţe încheiate brusc, dupa cca o lună, mă gândeam foarte mult la zădărnicia acestor relaţii „de formă” cu o fată, în sensul de „a sta cu cineva”, a fi cu cineva, când tu ştii că nu-ţi place atât de mult persoana respectivă încât să-ţi doreşti să fii toată viaţa cu ea. Mă gândeam: cum o fi să iubeşti? Îmi doream atât de mult o relaţie frumoasă cu o fată, încât până la urmă am văzut doar la Dumnezeu singurul ajutor.

Citește în continuare »


Puţin, despre post

nasterea-domnului

Foarte mulţi îşi pun una dintre întrebările următoare.

“De ce trebuie să ţin post?”
“Cum a apărut postul? În ce scop?”
“Dacă mănânc cumpătat, mai are rost să ţin post?”
“Dacă ţin un regim vegetarian, mai ţin post? Care mai este rostul postului atunci?”
“Ce este de fapt, postul?”

Recunosc că şi eu mi-am pus întrebări. Şi înainte să ţin post, şi după aceea.

Citește în continuare »


Moartea unui preot homosexual. Sau despre pocainţă şi timp pierdut

biserica

Pe la sfârşitul lunii septembrie am citit, pe blogul lui Danion Vasile, o întâmplare minunată, despre care mai citisem înainte. Redau exact de pe blog:

«Nu cu mulţi ani în urmă un preot homosexual a păcătuit într-o seară cu cineva, şi a doua zi a slujit Sfânta Liturghie. După slujbă, preotul nu mai ieşea din altar. Au aşteptat oamenii vreme îndelungată, până s-au plictisit, dar preotul tot nu ieşea. Până la urmă, cineva a intrat în altar şi l-a găsit pe preot pe jos – cum stau unii să se roage în biserică punând capul pe podea şi fundul pe călcâie -, mort. În jurul preotului, era o baltă, efectiv o baltă. Când au dus puţin din apa aceea la analize, au constatat că balta era din lacrimi».

Bineînţeles că este imposibil să cunoaştem dacă el s-a mântuit sau nu, doar Domnul având puterea de a judeca. Dar sper că prin subiectul articolului, nu am adus pe nimeni în punctul de a-l judeca pe părintele respectiv… Nu judecaţi, căci nu se ştie niciodată când vine sfârşitul. Multi vorbesc prin mass-media despre sfârşitul lumii, dar câţi dintre noi ne gândim la sfârşitul nostru? Ne va găsi pe noi sfârşitul nostru în acea stare de pocăinţă pe care o avea preotul de mai sus?

Citește în continuare »


Sinceritate sau diamant?

Care dintre acestea doua este mai rara? Care este mai valoroasa?

Diamantul este una dintre cele mai rare resurse, si datorita acestui lucru dar si a frumusetii sale, are pretul foarte ridicat. Cine si-l permite (ca bijuterie, pentru ca am facut referire la frumusetea sa)? Doar oamenii bogati.

Prin comparatie, sinceritatea este dorita, dar nu este oferita. Si atunci se ajunge in situatia  in care oferta de sinceritate este foarte mica, iar cererea imensa. Care este pretul sau? Cine si-o permite?

De la Alexandre Dumas  avem un citat: „Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor saraci”. Poate nu este chiar asa, poate nu este singura bogatie a oamenilor saraci. Dar in mod sigur, este cea mai mare bogatie a acelora care o poseda.

Citește în continuare »


Legea eredităţii duhovniceşti (1)

constantin_si_elena

Citat din cartea „Pacatele parintilor si bolile copiilor” – K.V. Zorin

Vom incepe de la o problema care aparent nu este apropiata de tema noastra: problema originii sufletului. In aceasta privinta, in Ortodoxie nu exista o dogma unanim acceptata, ci cateva pareri diferite. In orice caz, Biserica respinde teoriile preexistentei si reincarnarii sufletului. Alt punct de vedere este ipoteza creerii sufletului de catre Dumnezeu in momentul in care se formeaza corpul embrionului; potrivit acesteia sufletul si trupul omului se nasc din parintii lui. Aceasta viziune ofera o buna explicatie pentru ereditatea neamului omenesc, pentru mostenirea caracteristicilor somatice si psihice ale parintilor.

Chiar din sec. XIX s-a incercat, de catre Arhim. Teofan (Avseniev), sa fie puse in acord aceste abordari aparent opuse. El a ajuns la concluzia ca sufletul omenesc ia nastere din sufletele parintilor sub inraurirea a doi factori: puterea creatoare pusa de Ziditor in natura omeneasca si actiunea nemijlocita a Proniei Dumnezeiesti.

Citește în continuare »


Pentru acel ce nu renunta la viciu

unde_te_duci1.jpg

Unde te duci, omule? Si incotro te-ndrepti?

Nu vezi, oare, ce lasi in urma, nu vezi ce e in jurul tau?

Ce poate fi sigur in lumea aceasta, daca nu singura moartea? Si ce poate fi mai periculos decat, dintr-o lipsa de atentie si de vointa, sa-ti mori tie insuti, sa nu lupti pentru tine?

Caci, intocmai ca intr-un pariu, ai de ales intre 2 variante… Cate ai de pierdut si ce ai de castigat?

Ai grija – glasul constiintei tale e glasul inimii tale. Oare stii sa asculti? Ai avut vreodata curajul sa-ti asculti constiinta graind?

Nu cumva lumina pe care o doresti sa apartina lumii acesteia – aceasta e doar o lumina trecatoare. Nu vrei, mai bine, cu un gand sa schimbi starea aceasta de efemeritate si sa primesti in camara inimii tale pe Cel ce bate la usa?

Randurile de mai sus le-am scris in urma cu un an si le-am tinut doar pentru mine. Astazi le-am postat aici, sperand ca pot ajuta si ele cuiva… Cati nu savarsim un anumit pacat in mod repetat? Indiferent ca este fumat, alcool, privit la imagini necuviincioase, jocuri pe calculator, machiaj, barfa etc., pacatul, mai mic sau mai mare, daca este repetat prinde radacini si cu cat este mai vechi, cu atat este mai greu de scos si este mai periculos pentru noi, atarnand mai greu in contra mantuirii noastre.

Sa dea Domnul sa punem inceput bun si sa incepem lupta cea buna!


Impresii despre asigurari (2)

Discutia mea cu Dl. Radu Mihai Crisan a mai cuprins un schimb de mesaje, iar raspunsurile domniei sale la intrebarile mele nu stiu daca ar avea nevoie de comentarii. Dupa ce i-am cerut permisiunea de a-i putea publica opinia pe website-urile mele, au urmat urmatoarele:

<< […] Va rog, daca-mi dati voie, mai am doua intrebari:

1. De ce oare nu apare nimeni, in public, sa spuna asta? Bineinteles, sunt constient ca sunt unele riscuri (asta daca apare undeva)…

2. Mi-ati putea recomanda ceva carti sau alte materiale, privitor la cele ce mi-ati scris in mesajul precedent?

Va multumesc. >>

Raspuns:

<< Aveti deplina si irevocabila libertate pentru ambele initiative ale Domniei Voastre in legatura cu raspunsul ce vi l-am dat.

Citește în continuare »


Impresii despre asigurari (1)

Pe la inceputul anului trecut, aveam o mica suma de bani pe care nu vroiam sa-i tin degeaba, sa-si piarda valoarea (nu ca as fi fost prea multi, ba chiar deloc – cred ca mi-as fi cumparat un Matiz la mana a doua cu ei). O prietena de familie mi-a spus ca societatea pentru care lucra ea avea niste programe de investitii a economiilor (fonduri de investitii) destul de interesante. Am decis sa pun acele economii acolo, sa vad ce iese. Am aflat, astfel, ca la incheierea contractului trebuie sa inchei si o asigurare de viata, obligatoriu. Ideea nu m-a incantat deloc, pentru ca aveam un „feeling”…

Astfel, textul de mai jos am inceput sa-l scriu prin luna mai 2007, cu puternica impresie ca ceva nu e in regula cu asigurarile astea. Intre timp am intrebat mai multe persoane, ca sa nu-mi fac o parere gresita, cumva. Toti mi-au raspuns ca nu se pot pronunta, cu exceptia Dr. Ec Radu Mihai Crisan, al carui raspuns (din octombrie 2007) il veti gasi mai jos, sub textul meu.

<<Hristos a Inviat!

Am o intrebare: ce parere aveti despre asigurari, pensii private etc.? Cum trebuiesc tratate acestea de un crestin (ortodox)?

Citește în continuare »


Despre suflet (1)

Ce este omul?

Omul este o fiinta cu corp animalic (vietor) superior tuturor vietuitoarelor pamantului, aerului si apelor, atata timp cat else conduce dupa Duhul Lui Dumnezeu si dupa legile Lui. El este compus din doua parti: trup si suflet.

Ce este trupul?

Trupul omenesc este partea materiala facuta din pamant de Dumnezeu. El se hraneste din produsele pamantului. Dupa moarte, trupul omului se preface iarasi in pamant, pana la invierea obsteasca.

Citește în continuare »


EGOISM IN AFACERI

„Unde vor fi doi sau trei adunati intru numele Meu, acolo sunt in mijlocul lor”
(Mat. 18, 20)

Traim niste vremuri foarte ciudate, sau oamenii sunt ciudati? Sunt niste intrebari la care este foarte greu de raspuns. Si totusi…

Multi tineri, in special, doresc sa puna bazele unei afaceri proprii. Sunt din ce in ce mai multi cei care vor asta. Dar cati trec la fapte? Isi fac planuri, de fapt doar incep sa-si faca, pentru ca la inceput cauta o idee. Intreaba prieteni, trag cu urechea la altii, sunt atenti la emisiuni TV de profil pe care, intamplator, le nimeresc cand se joaca cu telecomanda, se gandesc ei insisi sau discuta in familie despre asta.

Cati dintre ei gasesc o idee buna? Cati dintre ei dispun de capitalul necesar? Cati dintre ei dispun de cunostintele necesare demararii si dezvoltarii afacerii respective? Ce pot face ca sa raspunda favorabil intrebarilor de mai inainte? Parerea mea: ASOCIEREA. Pentru ca asociindu-se, vor participa impreuna din toate punctele de vedere la nasterea, mentinerea, cresterea afacerii s.a.m.d.

Citește în continuare »